Provocările din sectorul social

Nu există încă suficiente capacităţi de evaluare şi analiză a situaţiei copiilor, în special când vine vorba de date dezagregate menite să scoată în evidenţă discrepanţele la nivelul copiilor. Realizarea de studii centrate pe copii s-a făcut la cererea donatorilor şi nu reprezintă o practică instituţionalizată. Există neajunsuri şi la nivelul mecanismelor de participare, consultare şi depunere a plângerilor adresate copiilor şi familiilor. Cel mai probabil, actuala incapacitate va persista, ceea ce înseamnă că vor apărea noi provocări în paralel.

Multe din observaţiile făcute de Comitetul pentru Convenţia cu privire la Drepturile Copilului (CDC) în 2003 sunt încă de actualitate, ca de exemplu discriminarea permanentă a copiilor rromi, implementarea proastă a legislaţiei adoptate, importanţa creşterii alocărilor bugetare pentru educaţie şi sănătate, dar şi descentralizarea, cu un accent deosebit pus pe copiii ce trăiesc în judeţele defavorizate. Comitetul a subliniat şi nevoia colectării sistematice şi complete de date privind copiii în toate domeniile vizate de CDC, accentuând nevoia de a crea o politică familială cuprinzătoare centrată pe copil, de a consolida măsurile preventive şi de a asigura acces sporit adolescenţilor la consiliere medicală şi psihosocială.

Printre problemele structurale ale sistemului medical se numără o acoperire geografică inegală şi un management deficitar. Alocarea bugetară pentru sănătate împreună cu cheltuielile totale de sănătate pe cap de locuitor plasează România pe ultima poziţie în UE.

Cu toate că sistemul de învăţământ a parcurs un însemnat proces de reformă, se confruntă în continuare cu o infrastructură şcolară neadecvată şi cu neajunsuri ale programei şi ale materialelor pedagogice, creându-se un mediu educativ ce nu răspunde nevoilor copilului. Violenţa şcolară reprezintă o problemă tot mai des întâlnită, iar un studiu de referinţă din 2004 privind violenţa în şcoli a arătat că 75% din şcolile din România sunt afectate de acest fenomen. Numărul profesorilor necalificaţi este mult mai mare în zonele rurale, în timp ce segregarea copiilor rromi este încă larg răspândită, deşi Ministerul Educaţiei a emis o notă cu privire la desegregare în 2005.

Sistemul de protecţie a copilului a fost supraîncărcat timp de mulţi ani, dar a reuşit să facă progrese considerabile în ceea ce priveşte dezinstituţionalizarea copiilor. Sistemul parcurge o trecere lentă la un număr mai mare de servicii preventive şi de asistenţă socială, dar şi la o mai bună promovare a serviciilor integrate intersectoriale.