Obiectivele mileniului

Majoritatea copiilor aflaţi în instituţiile de tip rezidenţial au vârste mai mari, mulţi dintre ei fiind copii cu nevoi speciale

O problemă ce ia amploare o reprezintă numărul în creştere al copiilor lăsaţi în urmă de părinţii plecaţi în alte ţări ale Uniunii Europene în căutarea unor oportunităţi de angajare mai bune. Un studiu din 2008, susţinut de UNICEF, estimează că 350.000 de copii (peste 8% din totalul copiilor) au unul sau ambii părinţi plecaţi în străinătate. Doar 7% din părinţi au anunţat oficial că pleacă în străinătate fără a-şi lua copiii. O treime din aceşti copii au ambii părinţi plecaţi, 50% fiind copii de sub 10 ani, în timp ce 16% au trăit departe de părinţii lor cel puţin un an de zile. Totuşi, este posibil ca 700.000 de români să se întoarcă din străinătate în 2009 după ce şi-au pierdut locurile de muncă în Europa de Vest din cauza crizei financiare. O asemenea creştere a numărului şomerilor, pe lângă românii care riscă să fie disponibilizaţi pe piaţa locală a muncii, ar putea duce la triplarea celor 360.000 de şomeri declaraţi în 2008. Cu toate acestea, partea pozitivă a acestui fenomen ar fi că mulţi dintre cei 350.000 de copii lăsaţi acasă de părinţii lor care au plecat la muncă în străinătate şi-ar putea recăpăta părinţii.

UNICEF continuă eforturile menite să crească capacitatea autorităţilor descentralizate de a acţiona şi reacţiona în vederea prevenirii abandonului copilului şi a separării sale de familia biologică, prin dezvoltarea şi replicarea serviciilor preventive medicale şi educaţionale la nivelul comunităţilor, inclusiv a serviciilor adresate familiilor şi copiilor de etnie rromă.

Obiectivul de Dezvoltare al Mileniului 1: Eradicarea sărăciei extreme şi a foametei

Creşterea economică rapidă a României a demarat în anul 2000, ducând la scăderea semnificativă a sărăciei absolute, definite în declaraţia Summit-ului Mondial pentru Dezvoltare Socială de la Copenhaga ca fiind "o stare caracterizată prin nesatisfacerea unor nevoi umane vitale, inclusiv a nevoii de hrană, apă potabilă din surse sigure, salubritate, sănătate, adăpost, educaţie şi informaţie. Depinde nu doar de venit, ci şi de accesul la servicii."

Sărăcia absolută, stabilită la o paritate a puterii de cumpărare (PPC) de 4,30 dolari pe zi, s-a diminuat în decurs de şase ani, de la 35,9% la 13,8% în 2006. Totuşi, persistă o sărăcie profundă şi înrădăcinată în zonele rurale, în regiunea nord-estică, în rândul rromilor, al tinerilor, al persoanelor cu un nivel scăzut al educaţiei, al şomerilor şi liber profesioniştilor. Cu toate acestea, sărăcia relativă a crescut uşor în România în 2006, până la 18,6%, de la 18,2% în 2005, fără a produce o schimbare semnificativă la nivelul inegalităţii.

În 2006, sărăcia din mediul rural se ridica la 29,6%, comparativ cu 9,6% în mediul urban. Peste 70% din populaţia săracă a României trăieşte la ţară, în ciuda potenţialului important al ţării în domeniul agriculturii, al silviculturii şi pescuitului. Din punctul de vedere al gospodăriilor, există patru categorii ce prezintă o rată superioară a sărăciei, şi anume: persoanele celibatare - 26,8% (19,8% în cazul bărbaţilor şi 30,1% în cel al femeilor); familiile monoparentale - 27,1%; familiile cu cel puţin 3 copii (45,4%) şi persoanele singure de peste 65 de ani (32,8%).

Rata sărăciei în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0 şi 15 ani este de 25,7%. Cu toate că rata sărăciei infantile s-a micşorat cu peste 30% din 2003, riscul de sărăcie relativă se află în creştere. Aproximativ 75% dintre copiii săraci locuiesc în mediul rural, unde riscul sărăciei este de trei ori mai mare decât cel prezentat de copiii care trăiesc la oraş. Mai mult de o treime din aceşti copii săraci provin din familii de agricultori, cu un nivel al sărăciei de şapte ori mai mare decât în cazul copiilor care trăiesc în familii unde există cel puţin un adult angajat. Deşi rata sărăciei rromilor a scăzut de la 76% în 2003 la 58% în 2006, riscul sărăciei în cazul populaţiei rrome era în 2006 de patru ori mai mare faţă de nivelul populaţiei majoritare, după ce în 2003 fusese doar de trei ori mai mare.

Obiectivul de Dezvoltare al Mileniului 2: Creşterea ratei de absolvire a învăţământului obligatoriu

• Învăţământul obligatoriu a fost prelungit de la opt la zece ani în 2003;
• Aproximativ 89% dintre elevii înscrişi în ciclul primar au ajuns în clasa a V-a în 2004;
• Aproximativ 86% dintre copiii din mediul rural au ajuns în clasa a V-a, mediu în care rata abandonului şcolar este mai mare, în special în rândul copiilor din comunităţile sărace, al copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate, al copiilor ce lucrează, al mamelor minore şi al copiilor rromi;
• Unele date estimative arată că 26% dintre copiii rromi cu vârste cuprinse între 8-16 ani nu frecventau şcoala în anul 2004.

Obiectivul de Dezvoltare al Mileniului 4: Reducerea mortalităţii infantile

• Rata mortalităţii copiilor sub 5 ani a scăzut cu peste jumătate în 2007, de la 31,0 la 1.000 născuţi-vii în 1990 la 15;
• Rata mortalităţii infantile (RMI) şi cea a mortalităţii copiilor sub 5 ani sunt mai ridicate în mediul rural şi în rândul populaţiei rrome.

Obiectivul de Dezvoltare al Mileniului 5: Ameliorarea sănătăţii materne

• Rata mortalităţii materne (RMM) era de 15 la 100.000 născuţi-vii în 2006, în scădere de la 33 în 2000;
• Femeile expuse riscului de deces la naştere provin, în principal, din mediul rural.

Obiectivul de Dezvoltare al Mileniului 6: Combaterea HIV/SIDA, malariei şi altor boli

• Peste 7.000 de copii şi tineri sunt afectaţi de HIV/SIDA, majoritatea dintre ei fiind adolescenţi infectaţi între 1987-1991;
• Discriminarea şi stigmatizarea sunt încă fenomene răspândite: peste 20% dintre femei şi peste 30% dintre bărbaţi ar refuza unui elev infectat cu HIV accesul în şcoală, procentele fiind chiar mai ridicate în mediul rural;
• Incluziunea socială reprezintă în continuare o problemă;
• Rata generală a prevalenţei HIV este scăzută, sub 0,1%;
• Incidenţa HIV în rândul celor cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani (173 de noi cazuri în 2007) a crescut prin transmitere heterosexuală: dintr-un număr total de 136 de noi cazuri de adulţi (peste 14 ani) înregistrate în 2007, 117 au fost infectaţi prin transmitere heterosexuală;
• Numeroase preocupări privind prevalenţa tot mai mare în rândul categoriilor cu risc crescut, inclusiv al adolescenţilor cu risc sporit de infectare şi al tinerilor, consumatorilor de droguri pe cale intravenoasă şi al celor din industria sexului;
• Deşi nivelul cunoştinţelor aprofundate legate de HIV este scăzut, totuşi gradul de conştientizare este foarte ridicat, iar folosirea prezervativului este în creştere.