Incluziunea şcolară a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale

Inapoi

Lucrarea se bazează în cea mai mare măsură pe produsele unor proiecte realizate de Asociaţia RENINCO România, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi UNICEF, în perioada 2007-2009, precum şi în cadrul Programului Matra (Ambasada Olandei).

Citeşte lucrarea în format pdf

Putem spune că în perioada 1990-2009 s-au realizat multe schimbări necesare în domeniul educaţiei (învăţământului) cerinţelor speciale din ţara noastră.

În plan teoretic s-a trecut treptat de la conceptul dominant de defectologie (deşi termenul mai are încă adepţi) şi de la şcolarizarea exclusiv segregată la educaţie integrată, iar după unii autori s-au făcut chiar unii paşi spre educaţie incluzivă – deşi aceasta este încă mai mult un deziderat pentru viitor.

În planul deciziilor politice, la nivelul sistemului de învăţământ, conceptul de integrare a intrat mai mult implicit, prin Legea 84/1995 (a învăţământului) şi explicit – dar nu în cea mai fericitîă asociere (învăţământ special integrată) – prin HG nr.1251/2005.

Educaţia incluzivă, ca paradigmă esenţială a unui învăţământ democratic este deocamdată mai mult implicită ş încă timidă în legislaţia şi practica şcolară de la noi, deşi în ultimii ani s-au făcut foarte multe cursuri şi au apărut destule publicaţii, focalizate mai direct sau indirect pe această temă.

Dacă încercăm să ne raportăm însă la situaţia similară din celelalte ţări europene – membre ale UE – analiza se complică. Potrivit site-ului oficial al European Agency for Development in Special Needs Education (european-agency.org) – România, ca şi Bulgaria, sunt singurele ţări din UE care încă nu au devenit membre efective ale acestei organizaţii, care colaborează cu Comisia Europeană pe problematica respectivă.