Educaţia părinţilor

Inapoi

Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esenţial este de a uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial.

Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul ei bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate.

Părinţilor le revine rolul esenţial în creşterea copiilor, asigurându-le acestora nu numai existenţa materială, cât şi un climat familial afectiv şi moral. Sunt situaţii în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanţa unei comunicări afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenenţă.

În general, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive, cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii.

Programul pe care îl propunem vine în sprijinul tuturor celor implicaţi în educaţia copilului. Scopul constă în modificarea opticii pe care părinţii o au asupra întâlnirilor din mediul şcolar. Această modificare, putând deveni un sprijin real în îmbunătăţirea relaţiei dintre părinte şi copil, părinte şi cadru didactic.

Educaţia părinţilor poate fi:

  • o educaţe a educaţei copilului;
  • un studiu al dezvoltăii copilului;
  • o formare de abilităţ de comunicare şi analizăa copilului;
  • un examen cognitiv al sarcinilor secvenţale în creşerea, dezvoltarea şi educarea copilului.

Acest program nu-şi propune să substituie clasicele şedinţe cu păinţii, dar pe lângă acestea este bine să se lucreze şi altfel cu păinţii, pentru dezvoltarea colaborăii şcoală- familie.