Descentralizarea sistemului de protecţie socială în România

Inapoi

Analiza de faţă îşi propune să identifice lipsurile şi breşele existente la nivelul sistemului de asistenţă socială, cu focus pe comunităţile locale, urmărind totodată să găsească potenţiale soluţii la problemele identificate şi modalităţile prin care să fie implementare.

În linii mari, raportul de faţă vrea să aducă în lumină cu precădere problemele de la nivel local, acolo unde sistemul de protecţie socială apare ca fiind cel mai vulnerabil, din cauza unor prevederi legislative, din cauza unor condiţionalităţi legate construcţia instituţională, de alocarea de resurse, de mecanismele cu rol regulator, în speţă monitorizarea, evaluarea şi inspectarea.

România se află într-un context în care accentul se pune, printre alte priorităţi, şi pe o reformă a statului care vizează descentralizarea. Protecţia socială a celor mai vulnerabile grupuri urmează şi ea schema descentralizării, accentul punându-se din ce în ce mai mult pe rolul actorilor de la nivel local în implementarea celor mai adaptate şi eficiente măsuri.

Sistemul de protecţie socială are nevoie să fie reconsiderat, atât din perspectivă legislativă cât şi funcţională, motiv pentru care experienţe din teren, exemple de bune practici precum şi noi tendinţe de regândire a sistemelor la nivel global trebuie să constituie ingredientele acestui proces de regândire.