Copii la limita speranţei

Inapoi

Această analiză a situaţiei este ecoul publicaţiei intitulată Starea Copiilor Lumii 2006: Excluşi şi invizibili, lansată la sfârşitul anului 2005. Cele două concepte centrale ce au constituit perspectiva acestui document sunt vulnerabilitatea şi excluziunea socială a copiilor.

Vulnerabilitatea se defineşte ca o noţiune legată de relaţia pe care oamenii o au cu mediul, cu forţele sociale şi cu instituţiile, precum şi cu valorile culturale care îi susţin sau li se opun. Ea reprezintă “caracterul multidimensional al riscurilor, prin concentrarea atenţiei asupra totalităţii relaţiilor dintr-o situaţie socială dată, care constituie o condiţie care, în combinaţie cu forţele mediului, produce un dezastru”. (Bankoff et al. 2004: 11). Pe de altă parte, excluziunea socială este definită nu doar ca suferinţa provocată de sărăcia materială, ci ea denotă şi izolarea tipică de reţelele sociale, politice şi civice care îi ajută pe oameni să ducă o viaţă reuşită în societatea modernă şi să contribuie la aceasta, fiind în acelaşi timp stăpânii propriului destin.

Izvorâtă din această dublă perspectivă, această analiză a situaţiei se doreşte a fi o încercare de a înţelege mai bine dinamica elementelor ce compun mediul de protecţie a copilului din România: familia, comunitatea, administraţia locală şi instituţiile centrale, finanţarea, procesele politice şi numeroşi factori care, împreună, influenţează vieţile copiilor. Nu avem în nici un caz pretenţia de a fi realizat o lucrare exhaustivă, însă nutrim ambiţia şi speranţa de a fi reuşit să completăm unele informaţii lipsă pentru specialiştii şi factorii politici din sectorul social.