Analiza practicilor psihoeducaționale privind dezvoltarea abilităților non-cognitive la copii şi adolescenți

Inapoi

Reprezentanţa UNICEF în România şi Universitatea Babeș-Bolyai (Departamentul de psihologie) au realizat studiul “Analiza practicilor psihoeducaționale privind dezvoltarea abilităților non-cognitive la copii şi adolescenți”.

De ce sunt importante abilitățile non-cognitive?

Abilităţile non-cognitive, adică acele atribute psihologice distincte de inteligenţa generală, s-au dovedit a fi predictori importanţi ai succesului și sănătăţii mentale.

Potrivit studiului, persistenţa și autocontrolul pot face diferenţa în ceea ce privește succesul în viaţă: prezenţa acestor atribute favorizează chiar și persoanele cu un nivel de inteligenţă generală scăzut, iar absenţa lor poate duce la eșec chiar și în cazul persoanelor cu un coeficient de inteligenţă superior.

Totodată, există o relaţie puternică între competenţele pe care școala le dezvoltă și succesul unei naţiuni.

Care este miza studiului?

Studiul de faţă se focalizează, cu prioritate, asupra copiilor și adolescenţilor cuprinși în sistemul de învăţământ, cu accent explicit asupra echipării lor cu competenţe ce le permit o adaptare optimă. Mai exact, cercetarea își propune să surprindă maniera în care abilităţile non-cognitive sunt percepute, dezvoltate și valorificate la copii și adolescenţi.

Rezultatele analizelor asupra practicilor consilierilor școlari din România, dar și asupra perspectivei adolescenţilor, au ilustrat faptul că activităţile de dezvoltare a abilităţilor non-cognitive în sistemul nostru educaţional sunt marginale.

De ce este nevoie să acordăm atenție dezvoltării abilităților non-congnitive la nivel individual și colectiv?

Valoarea lor predictivă, dar și maleabilitatea abilităţilor non-cognitive, în perioada adolescenţei și chiar la vârsta adultă, fac ca ele să reprezinte o miză importantă a intervenţiilor de optimizare a dezvoltării. Ele reprezintă abilităţi care se dezvoltă în contexte formale, non-formale și informale — se transferă apoi din situaţiile respective în viaţa de zi cu zi. Din această perspectivă, mediul educaţional constituie contextul cel mai favorabil dezvoltării abilităţilor non-cognitive.

Sunt bine cunoscute particularităţile perioadei pe care o parcurgem: incertitudinea și volatilitatea pieţei muncii, problemele legate de angajabilitatea diminuată a tinerilor, inadvertenţele dintre sistemele educaţionale și cerinţele mediului profesional. Toate survin pe fondul schimbărilor tehnologice explozive.

Ajustarea promptă a sistemelor educaţionale la aceste schimbări poate contribui semnificativ la o mai bună adaptare.

Digitalizarea și capacitatea rapidă de conectare la nou trebuie să fie încorporate în politicile educaţionale, dacă se doresc efecte benefice și reale. În al doilea rând, investiţiile în dezvoltarea unor competenţe de viaţă/transversale orientează tinerii pentru a fi actori activi și a găsi oportunităţi creative și inovative în traseele de carieră.

Puteți consulta întreg studiul accesând acest link.