Justiţia juvenilă

Abordarea bazată pe statul de drept este, aşadar, o piatră de temelie pentru angajamentul Naţiunilor Unite faţă de Declaraţia Mileniului şi de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, precum şi în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului în cazul fiecărei persoane.

Rezultate principale

• am jucat un rol semnificativ în atingerea unui consens şi promovarea unei agende privind justiţia minorilor în România;
• am contribuit la formularea capitolelor speciale de justiţie a minorilor în cadrului noului pachet legislativ de promovare şi protecţie a drepturilor copilului;
• am ajutat la întărirea capacităţii profesioniştilor din domeniul justiţiei juvenile în ceea ce priveşte aplicarea normelor internaţionale şi adoptarea principiului 'justiţiei restaurative';
• am contribuit la reducerea procentului copiilor aflaţi în conflict cu legea privaţi de libertate, de la 47.7% în 2000 la 27.4% în 2005;
• am oferit modele de bună practică, prin rezultatele obţinute. Ele au fost prezentate in cadrul unei întâlniri specializate pe tema viitorului reformei justiţiei juvenile în CEE/CIS.

Deşi reforma se află în curs de desfăşurare, iar guvernele încearcă să îşi alinieze sistemele la standardele internaţionale, procesul este unul lent. Există mai multe semne de progres decât de regres, care, asociate cu exemple notabile de bună practică, sugerează că în momentul actual sunt multe şanse de remediere.

Numeroase state din regiune prezintă un declin al infracţiunilor comise de minori şi o creştere economică. În acelaşi timp, numărul copiilor este în scădere, ceea ce susţine ideea că trebuie investit în 'capital uman'. Schimbările politice absolute au avut drept rezultat o mai mare receptivitate din partea guvernelor în privinţa reformării tuturor domeniilor legate de drepturile omului, susţinute şi de existenţa unei societăţi civile tot mai dinamice.

Cu toate acestea:

• Există o mare lipsă de date în domeniul justiţiei juvenile. Sistemele ineficiente de colectare a datelor, alături de lipsa transparenţei şi diseminării datelor demonstrează că sunt multe lucruri pe care pur şi simplu nu le ştim.
• Intervalul dintre momentul arestării şi cel al condamnării este o 'zonă crepusculară' datorită lipsei de informaţii clare despre copiii arestaţi şi aflaţi fie în arest preventiv, fie în detenţie până la proces.
• 'Privarea de libertate' se remarcă în continuare ca regulă generală; privarea de libertate a copiilor reprezintă o sentinţă des pronunţată în cazul infracţiunilor comise de minori, aplicată deseori mai degrabă în numele 'reabilitării' sau al 'educării' decât ca o pură măsură 'punitivă'.
• Se raportează tot mai multe sentinţe alternative, de genul muncii în folosul comunităţii, şi există câteva exemple de ţări în care schimbarea legislativă a dus la o schimbare a răspunsului juridic.
• Plasarea copiilor în aşa-numita 'detenţie de protecţie' este un indiciu clar al ineficienţei sistemului de protecţie. Copiii pot fi arestaţi preventiv şi plasaţi în instituţii pentru propria lor 'protecţie'.
• Deşi se conştientizează tot mai mult necesitatea prevenirii şi reabilitării, acţiunile întreprinse în acest sens sunt reduse.
• Practica uzuală de a aplica minorilor acelaşi tip de sentinţă ca în cazul adulţilor, dar pentru o perioadă mai scurtă de timp - deseori pentru a da dovadă de 'clemenţă' - nu este neapărat în interesul superior al copilului, al victimei sau al întregii comunităţi.

UNICEF România este considerat ca fiind un intermediar 'onest' necesar uneori când se reunesc organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, instituţii publice şi private, donatori şi agenţii ce oferă asistenţă, copii şi factori de decizie. În acelaşi timp, i s-a cerut să valorifice la maxim folosirea de fonduri europene alocate reformei sistemului de justiţie juvenilă din România, oferind informaţii actualizate, bazate pe dovezi în domeniile sistemului juridic ce privesc copiii.

Câteva dintre cele mai importante realizări au fost prezentate drept contribuţii la reformarea sistemelor din patru alte ţări, ca modele de bună practică (Masa rotundă tehnică organizată de Biroul Regional al UNICEF pentru ECE/CSI, cu participanţi din 13 ţări), urmând ca reprezentanţii partenerilor regionali şi globali şi experţii internaţionali să împărtăşească din experienţa lor recentă şi să propună recomandări cu privire la viitorul reformei justiţiei juvenile din ECE/CSI în anii următori.

Asistenţă tehnică pentru consolidarea sistemului

În urma unui proces de planificare strategică, UNICEF a contribuit la următoarele rezultate ale reformei:

• Analiza situaţională "Practici şi norme privind sistemul de justiţie juvenilă din România";
• Un nou pachet de legi pentru promovarea şi protecţia drepturilor copilului incluzând capitole special dedicate justiţiei minorilor, dar şi legislaţie secundară reprezentată de Standardele minime de protecţie pentru copiii aflaţi în conflict cu legea ce nu răspund penal, de tipul serviciilor rezidenţiale specializate şi centrelor de zi;
• Strategia Naţională în domeniul Promovării şi Protecţiei Drepturilor Copilului şi Planul Operaţional includ strategii şi activităţi ce contribuie la reforma sistemului de justiţie juvenilă;
• Ghid privind practicile instituţionale adoptate în cazurile cu minori;
• "Copii în conflict cu legea - raport analitic de ţară" realizat de Institutul Naţional de Statistică ca parte a procesului de colectare a datelor din cadrul proiectului MONEE, 2006.

Întărirea capacităţilor profesioniştilor din diferite sectoare

Obiectivele UNICEF în acest domeniu au inclus întărirea capacităţii profesioniştilor din domeniul justiţiei juvenile în ceea ce priveşte aplicarea normelor internaţionale de justiţie juvenilă, dar şi întărirea capacităţii acestor profesionişti şi a personalului Autorităţii Naţionale de a aplica principiul 'justiţiei restaurative'.

Au avut loc trei tipuri de cursuri de formare:

• cursuri specializate pe justiţie restaurativă
• cursuri de formare pentru judecători
• formare locală intersectorială concepută pentru a încuraja munca în echipă, dar şi pentru a atrage atenţia asupra normelor internaţionale şi a celor mai bune practici.

La nivel naţional

• O mai bună calitate a procesului de colectare şi de analiză a datelor. Raportul analitic de ţară realizat de Institutul Naţional de Statistică reprezintă un instrument util pentru analiza tendinţelor şi a efectelor sistemului judiciar.
• Capacitate sporită a factorilor de decizie de a elabora politici din perspectiva drepturilor copilului. Analiza situaţională întocmită cu sprijinul UNICEF a iniţiat o dezbatere cu privire la alternative la privarea de libertate şi o mai largă acceptare a ideii de diversiune în rândul judecătorilor, procurorilor şi factorilor de decizie.
• Capacităţi dezvoltate ale sistemului de protecţie socială de a răspunde corespunzător în cazul copiilor aflaţi în conflict cu legea ce nu răspund penal. Legislaţia română oferă posibilitatea înfiinţării, de către organisme private sau agenţii guvernamentale, a unor servicii specializate pentru copiii care au comis o faptă penală, dar nu răspund penal:

- centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea psihologică a copilului cu probleme psihosociale

- servicii pentru orientarea, supravegherea şi sprijinirea copilului delincvent

- centre de reeducare pentru copiii delincvenţi.

• O mai bună calitate a îngrijirii şi a protecţiei acordate copiilor în conflict cu legea ce nu răspund penal. În 2004, au fost adoptate Standardele minime de calitate pentru serviciile rezidenţiale specializate şi Standardele minime pentru centre de zi, destinate să promoveze reintegrarea socială a copilului şi asumarea de către acesta a unui rol constructiv în societate. Ambele tipuri de standarde au la bază principii similare celor prevăzute de instrumentele internaţionale din domeniu, cum ar fi:

- principiul interesului superior

- dreptul copilului la participare

- interzicerea discriminării

- implicarea familiei şi a comunităţii în dezvoltarea unui comportament pozitiv al copiilor.

La nivel local

• Un număr mai mare de servicii comunitare alternative. Create în special de organizaţii neguvernamentale în câteva locuri din ţară (Iaşi, Vaslui, Botoşani, Bucureşti), replicate la nivel naţional, serviciile alternative ar putea ajuta la reducerea ratei de detenţie şi de încarcerare a suspecţilor şi infractorilor minori.
• Un număr mai mic de copii în conflict cu legea privaţi de libertate. În anul 2000, minorii condamnaţi la închisoare reprezentau 47,7%; procentul a scăzut la 28,3% în 2004 şi la 27,4% în 2005. În zonele în care au fost introduse servicii alternative, procentul a scăzut chiar mai mult.
• Capacităţi întărite şi experienţa dobândită de echipa multidisciplinară în ceea ce priveşte intervenţia eficientă în cazul copiilor aflaţi în conflict cu legea. "Ghidul practicilor instituţionale pentru cazurile cu minori" publicat în 6,000 de exemplare a devenit o lectură obligatorie în facultăţile de drept şi în programul de masterat oferit de INM. S-a instituţionalizat formarea internă a judecătorilor şi procurorilor cu privire la drepturile copilului şi justiţia juvenilă, aceasta fiind susţinută de Institutul Naţional pentru Magistratură (INM), subordonat Consiliului Superior al Magistraturii. Cursul a debutat în 2003, an în care au fost instruiţi 73 de judecători, iar în 2004 numărul acestora a fost aproape dublu.

La nivelul copiilor

• Un număr mai mic de copii aflaţi în conflict cu legea şi reducerea numărului de arestări şi condamnări. Numărul faptelor penale comise de către minori sau cu participarea lor s-a micşorat cu aproximativ 27% între 2000-2005. Rata specifică a minorilor arestaţi din numărul total al tinerilor cu vârste între 14 - 17 ani a scăzut de la 148 în 2003 la 105 în 2004 şi 2005.