UNICEF la cea de-a 65-a aniversare: Privim retrospectiv, dar ne gândim la viitor

Inapoi

Constituit în 1946 cu resursele din Administrația Națiunilor Unite pentru Ajutor și Reconstrucție pentru a asigura bunăstarea copiilor din Europa, puțini și-ar fi închipuit atunci că va mai fi în activitate și astăzi.

La 11 decembrie, UNICEF și-a sărbătorit cea de-a 65-a aniversare.

La șase decenii și jumătate de la înființare, UNICEF ajută în continuare copiii afectați de războaie și de crize, dar și-a și asumat un rol mult mai extins și în permanentă evoluție în situația internațională, activând pe fondul diverselor conflicte politice, naționale și sociale pentru a le furniza copiilor servicii integrate și pentru a pleda pentru întregul spectru al drepturilor acestora.

În ultimii ani, accentul puternic pe echitate pentru copii a devenit o piatră de temelie a programului, politicii și a cauzelor pentru care pledează organizația. În urma unei analize a istoriei se evidențiază motivele pentru care acum este momentul oportun să ne concentrăm din nou pe echitate, nu doar ca principiu director pentru dezvoltare, ci și ca modalitatea optimă de a genera impactul cel mai durabil și mai eficient în dezvoltarea umană.

Înființarea și activitatea de început


În 1946, efecte distrugerilor cauzate de cel de-al doilea război mondial erau încă resimțite de milioane de oameni din Europa. Mulți nu aveau un acoperiș deasupra capului, îmbrăcăminte corespunzătoare sau alimente. Deosebit de afectați au fost copiii, dintre care jumătate mureau înainte de a împlini vârsta de un an, în unele dintre zonele afectate. Mecanismele de ajutor existente erau reduse treptat.

Ca răspuns la numeroasele preocupări exprimate, la 11 decembrie 1946, Adunarea Generală a ONU a hotărât în unanimitate înființarea Fondului Internațional de Urgență pentru Copii (UNICEF) pentru a desfășura programe de ajutor de urgență pentru copii. UNICEF era menit să acorde ajutor “fără discriminare pe criterii de rasă, credință, naționalitate, situație socială sau convingeri politice”. Astfel, principiile bazate pe drepturi și pe echitate au contribuit la orientarea activității UNICEF încă de la început.

Copiii și dezvoltarea


Până în anii 1960, exista un interes global din ce în ce mai mare în dezvoltarea economică și socială, care putea permite statelor să combată sărăcia și să vină în întâmpinarea nevoilor propriilor populații. UNICEF, care asimilase o multitudine de idei și care trăsese deja învățămintele din deceniul anterior, a hotărât să își traseze singur calea prin contractarea unui studiu interinstituțional care a inclus analize de ultimă oră ale agențiilor ONU privitoare la nevoile copiilor din domeniile de competență ale fiecăreia. Mai multe agenții ONU, printre care Organizația Mondială a Sănătății, Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Organizația Mondială a Muncii, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, și Biroul ONU pentru Afaceri Sociale au contribuit la raportul final Copiii din țările în curs de dezvoltare care a reprezentat un punct de cotitură în viziunea națiunilor asupra modalităților prin de a-și sprijini și ajuta cei mai tineri cetățeni.

Raportul respectiv a prezentat o teorie integrată asupra dezvoltării copilului și a promovat includerea sistematică a nevoilor copiilor în planurile naționale de dezvoltare. De asemenea, a adus schimbări în activitatea UNICEF, lărgind câmpul de acțiune al angajamentului organizației la toate domeniile guvernamentale și extinzându-i atribuțiunile la satisfacerea nevoilor “copilului în ansamblu”, inclusiv cele psihosociale, precum și cele ale părinților și ale celor care se ocupă de ei.

Supraviețuirea și drepturile copiilor


La începutul anilor 1980, rata de mortalitate a copiilor era considerată un indicator al nivelului de dezvoltare al unei țări. În 1982 UNICEF și directorul său executiv de la vremea respectivă, Jim Grant, au aplicat invers această logică convențională, sugerând că o combatere directă a mortalității infantile putea genera beneficii pentru dezvoltarea economică și socială a unui stat. Acesta a fost începutul “revoluției în supraviețuirea și dezvoltarea copiilor”, în care se aplicau tehnici simple de îngrijiri medicale primare, dezvoltate sau perfecționate de-a lungul deceniilor anterioare, într-un efort concertat de a elimina infecțiile frecvente la vârste mici.

În 1987, UNICEF s-a concentrat pe activitatea de elaborare a unei noi convenții care să înlocuiască Declarația Drepturilor Copilului din 1959. Susținerea sa și capacitatea de reunire au fost factori decisivi care au dus la adoptarea de către Adunarea Generală a ONU în noiembrie 1989 a Convenției cu privire la Drepturile Copilului, care a intrat în dreptul internațional la 2 septembrie 1990.

Măsurile de protecție consacrate în Convenție au contribuit la propulsarea problemelor legate de protecția copiilor între prioritățile agendei politice și au deschis calea către inițiative de amploare, sprijinite de UNICEF și de mulți alți parteneri, inclusiv Congresul mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale din 1996, studiul ONU privind impactul conflictelor armate asupra copiilor din 1996, adoptarea de către două treimi dintre națiunile lumii a Convenției privind interzicerea minelor anti-personal în 1997, și adoptarea agendei globale pentru eliminarea formelor cele mai grave de muncă a copiilor în 1997. Convenția și protocoalele sale reprezintă în continuare baza misiunii UNICEF de azi.

O abordare axată pe echitate


Principiile echității au fost incluse în viziunea directoare a UNICEF încă din prima zi de activitate, 11 decembrie 1946, și constituie parte din misiunea sa declarată. În tot ceea ce face UNICEF, trebuie să acorde prioritate copiilor cei mai vulnerabili și țărilor aflate în situațiile cele mai dificile. Echitatea reprezintă de asemenea piatra de temelie a unor acorduri și pacte internaționale adoptate în ultimele decenii cum ar fi Convenția cu privire la Drepturile Copilului și Declarația Mileniului care definesc responsabilitățile și ghidează activitatea tuturor celor preocupați de îmbunătățirea situației copiilor. În plus, a devenit din ce în ce mai clar faptul că echitatea nu reprezintă doar abordarea corectă, ci și modul cel mai eficient de a îndeplini obiectivele globale pentru copii.

Ca multe lucruri care merită efortul, adoptarea unor abordări axate pe echitate va reprezenta o provocare. De-a lungul istoriei sale, însă, UNICEF a susținut mereu măsurile progresiste, căutând și găsind în permanență modalități de a sprijini progresul pentru copiii din întreaga lume prin contestarea mentalității convenționale majoritare. Abordarea bazată pe echitate continuă această tradiție și ține promisiunea de a ajuta la respectarea drepturilor copiilor de pretutindeni la un nivel fără precedent.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare