Soluţii pentru combaterea şi prevenirea traficului de persoane

Inapoi

Joi, 2 martie 2006, a avut loc lansarea Raportului privind "Evaluarea politicilor privind traficul fiinţelor umane din România."

Studiul a fost realizat de către IMAS – Institutul de Marketing şi Sondaje, la cererea Grupului interministerial de lucru pentru coordonarea şi evaluarea activităţii de prevenire şi combatere a traficului de persoane, cu sprijin financiar şi tehnic din partea Reprezentanţei UNICEF în România.

Evoluţia contextului social şi economic din România anilor ’90 a favorizat adâncirea diferenţelor sociale şi, implicit, apariţia unor categorii de populaţie vulnerabile la trafic. Apropierea geografică de zonele conflictuale din fostele ţări iugoslave a determinat, la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, o incidenţă mai mare a fenomenului şi în România. Pentru a combate vânzarea şi exploatarea de persoane, Guvernul român a proiectat un cadru general de acţiune, destinat a fi concretizat de autorităţile statului împreună cu reprezentanţii societăţii civile.

Studiul evaluează modul în care statul român şi societatea civilă au acţionat în perioada 2001 – 2004, pentru prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, dar şi pentru a proteja şi a asista victimele prejudiciate prin această infracţiune. Cercetarea cuprinde o analiză a legislaţiei şi a cadrului instituţional, o evaluare a politicilor de prevenire şi combatere a fenomenului, precum şi o schiţă a percepţiei sociale asupra migraţiei şi traficului de persoane. De asemenea, sunt identificate progresele realizate de-a lungul timpului şi sunt relevate schimbările necesare pentru îmbunătăţirea sistemului.

A rezultat că factorii cel mai des întâlniţi, care favorizează migraţia şi, implicit, expunerea la risc, se află în relaţie fie cu instituţii sociale, fie cu instituţii de drept. Printre aceştia se numără: familia şi comunicarea între membrii ei; problemele comunităţii locale, în special problema locurilor de muncă pentru tineret, dar şi problema generală a şomajului; încrederea scăzută în instituţiile statului; disponibilitatea de a încălca anumite norme legale în situaţia de emigrare sau neconştientizarea riscului emigrării.

Cercetarea, care s-a desfăşurat în instituţii de stat şi organizaţii ale societăţii civile, a identificat problemele percepute de către cei care gestionează, implementează sau finanţează politicile de combatere şi prevenire. Disfuncţiile întâlnite frecvent se referă la neclaritatea unor termeni (în special cu privire la semnificaţia juridică a celui de “victimă”), cooperarea intersectorială la toate nivelele, mecanismul de referire a victimelor către sistemul care le asigură asistenţa, formalizarea cadrului de cooperare pentru autorităţi şi societate civilă şi schimbarea mentalităţilor şi a percepţiilor sociale.

“Creşterea numărului de victime din rândul copiilor a condus la o activitate susţinută a UNICEF în acest domeniu. În ultimii doi ani, am încercat să îmbunătăţim modul de abordare a acestui fenomen, atât la nivelul serviciilor, cât şi al politicilor. Colaborăm strâns atât cu factorii de decizie la nivel central pentru dezvoltarea de politici şi strategii referitoare la combaterea traficului de persoane, cât şi cu organizaţiile neguvernamentale şi instituţiile care le aplică. Mai mult, încurajăm şi promovăm cooperarea dintre aceste instituţii şi organizaţii ca soluţie pentru îmbunătăţirea strategiei în această arie de activitate, la nivel naţional” a declarat domnul Pierre Poupard, Reprezentant UNICEF în România, prezent la lansarea studiului.

Analiza relaţiilor dintre instituţiile implicate în aplicarea politicilor de combatere şi prevenire a traficului de persoane şi a celor de asistare a victimelor este un foarte bun instrument de lucru pentru eficientizarea acestor politici în viitor şi va sta la baza elaborării strategiei Guvernului României de combatere a traficului de persoane pentru perioada 2006 – 2010.

Persoană de contact: Codruţa Hedeşiu, Coordonator Relaţii Externe şi Presă, UNICEF Romania, tel: (021)201.78.64, e-mail chedesiu@unicef.org.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare