Iniţiativa Spital Prieten al Copilului

Inapoi

Situație

Pentru a se bucura de cel mai bun start în viaţă, UNICEF şi OMS recomandă ca toţi bebeluşii să fie alăptaţi exclusiv până la vârsta de 6 luni. În România, doar 12,6% dintre bebeluşi sunt alăptaţi exclusiv până la vârsta de 6 luni. Rata redusă a alăptării a fost asociată şi cu abandonul copilului din cauza lipsei legăturii dintre mamă şi copil. Iniţiativa Spital Prieten al Copilului (ISPC) a fost demarată de OMS şi UNICEF în urmă cu 20 de ani ca un mijloc de promovare a alăptării exclusive încă de la naştere. Un Spital Prieten al Copilului trebuie să parcurgă 10 paşi pentru a primi acreditarea. Aceştia includ sistemul „rooming in” prin care se înţelege că bebeluşul stă cu mama lui din momentul naşterii; formarea personalului din maternitate cu privire la diferitele moduri şi mijloace de a sprijini mama şi interzicerea folosirii laptelui praf în spital. România a avut o serie de spitale prietene ale copilului în anii ‘90 care însă şi-au pierdut acreditarea deoarece nu au reuşit să menţină standardele stabilite şi, prin urmare, în 2008 nu mai existau SPC la nivelul ţării.

@UNICEF Romania/ Alexandra Dinca/ Stabilirea unei legaturi puternice între membrii familiei este un element cheie în Inițiativa Spital Prieten al Copilului.

Acţiune

UNICEF a readus la viaţă programul ISPC în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii în anul 2008. Partenerii din sectorul privat, precum Arcelor Mittal şi UNICREDIT Tiriac Bank, au oferit sprijin substanţial, care a luat mai ales forma instruirii personalului spitalicesc pentru a asigura cei 10 paşi necesari a fi adoptaţi şi aplicaţi. Au fost puse la dispoziţie şi echipamentele şi materialele necesare. În paralel, s-au intensificat eforturile de advocacy pentru o nouă lege privind marketingul substituenţilor de lapte matern astfel încât interzicerea folosirii lor în spitale să aibă o bază legală.

Alte rezultate şi următoarele demersuri

În acest interviu, Anemona Munteanu, consultant UNICEF, vorbeşte despre aspectele pozitive şi negative ale eforturilor de advocacy realizate în România pentru adoptarea Codului Internaţional de Marketing al Substituenţilor de Lapte Matern.

Î. Care a fost strategia iniţială? A fost necesară modificarea ei în mod substanţial pe parcurs? De ce?

Procesul de adoptare a unei legi naţionale pe baza Codului Internaţional de Marketing al Substituenţilor de Lapte Matern (Codul) a fost demarat în 1996. Concomitent, primele zece spitale au iniţiat procesul de acreditare ca Spital Prieten al Copilului. Importanţa secţiilor de maternitate care susţin alăptarea este incontestabilă.

Iniţial, strategia noastră a fost asistarea Ministerului Sănătăţii în ceea ce priveşte elaborarea unui proiect de lege, obţinerea sprijinului ministerelor aferente (Agricultură, Industrie şi Comerţ, Finanţe, Justiţie), depunerea documentului Parlamentului pentru votul final şi elaborarea legislaţiei secundare pentru punerea în aplicare. După obţinerea tuturor aprobărilor, Ministerul Sănătăţii trebuia să transmită legea Parlamentului spre adoptare. Din păcate, proiectul de lege s-a pierdut pe drum de mai multe ori şi, după un deceniu de obstacole, nu a mai putut fi resuscitat.

În 2008, a trebuit să ne modificăm în întregime strategia. A fost angajat un tânăr avocat entuziast care să revizuiască proiectul de lege existent şi să asiste dezbaterea pe marginea documentului cu patru actori principali: mamele şi moaşele, mass-media şi agenţiile de marketing, Guvernul, producătorii şi distribuitorii de lapte praf. După obţinerea unui feedback din partea tuturor acestor categorii, legea a fost rescrisă, fiind prezentată o versiune finală Senatului şi Camerei Deputaţilor. De această dată, documentul a fost înregistrat ca iniţiativă parlamentară. A fost un succes, fiind semnat de reprezentanţii tuturor partidelor, de la guvernare şi din opoziţie, senatori şi deputaţi, femei şi bărbaţi.

Noua strategia are o componentă de PR, implicând numeroase dezbateri publice, evenimente media şi activităţi de lobby. S-a considerat că înregistrarea ca iniţiativă parlamentară va accelera ritmul adoptării legii.

Î. Care au fost cele mai mari obstacole cu care te-ai confruntat pe parcurs?

Cele mai mari obstacole au fost întârzierile birocratice, dar şi o oarecare presiune din partea producătorilor de lapte praf asupra persoanelor şi instituţiilor.

Î. Care a fost cea mai importantă lecţie pe care ai învăţat-o?

Au fost mai multe lecţii, dar cea mai importantă este aceea că, dacă crezi cu adevărat în ceva şi doreşti să realizezi acel ceva, trebuie să nu te dai bătut niciodată; lucrurile se rezolvă în cele din urmă. De asemenea, să nu-ţi fie frică să renunţi la lucruri, metode de lucru sau idei care nu mai corespund scopului.

De fapt, pentru mine cel mai important lucru în viaţă este nu ceea ce ai făcut, ci ceea ce laşi în urmă. Vreau ca lumea să îşi aducă aminte de mine ca unul dintre susţinătorii „Legii Codului”.

Î. Care este diferenţa dintre munca legată de codul de marketing şi alte eforturi de advocacy din trecut?

Munca la Codul de Marketing a fost cea mai grea deoarece presupunea adoptarea unei legi şi dezbateri publice cu diverse categorii de factori interesaţi. Lecţiile învăţate din experienţele anterioare s-au dovedit a fi extrem de valoroase. Acestea se referă la educaţia sexuală în şcoli, acces la servicii de planificare familială, dezinstituţionalizarea copiilor din centrele de plasament mamut. În toate aceste cazuri, indiferent de cât de controversat era subiectul, publicul larg ne-a susţinut şi nu a fost niciodată în joc o miză comercială. În cazul ‘Legii privind Codul’ a trebuit să convingem publicul român înainte de toate că aveam argumente solide, că sănătatea bebeluşilor este în joc atunci când sunt hrăniţi cu substituenţi ai laptelui matern; nu în ultimul rând, ne luptăm cu un oponent foarte elocvent şi puternic.

Î. Ai putea să ne prezinţi o întâmplare care să însumeze aspectele pozitive şi cele negative ale eforturile legate de ‘Legea privind Codul’?

În anii campaniei de promovare a alăptării, au fost angajate câteva persoane tinere şi inteligente, însă două din ele au ieşit cel mai mult în evidenţă. Acum, după şapte ani, s-au reîntâlnit cu ocazia Codului: unul face lobby pentru producători, iar celălalt ajută UNICEF să facă lobby în numele copiilor români. Ambele sunt persoane bine informate, ambele au fost „crescute” de UNICEF: atât susţinătorul nostru, cât şi oponentul nostru! Acest lucru are o latură pozitivă şi una negativă.

Î. Care sunt speranţele şi temerile tale în ceea ce priveşte viitorul Codului?

Cea mai mare speranţă este ca legea să fie adoptată până la finalul lui 2012. Principala temere este aceea că există un oarecare risc ca, sub presiunea producătorilor şi a distribuitorilor de lapte praf, să nu fie puse în aplicare prevederile legii sau penalităţile, dacă se aplică, să nu fie suficient de aspre pentru a motiva respectarea legii.

@UNICEF Romania/ Alexandra Dinca/ Sfaturi mici, expertiza mare, rezultate excepționale.

Rezultate

La finalul lui 2011, 31 de spitale de maternitate, reprezentând aproximativ 40% din naşterile înregistrate anual în România, erau certificate Spitale Prietene ale Copilului, însemnând că acolo mamele beneficiază de consilierea necesară şi de sprijin acordat din timp care le permite să alăpteze exclusiv timp de şase luni. Aceasta este o realizare semnificativă având în vedere că în 2008 nu existau spitale desemnate prietene ale copilului. Deşi nu au fost întreprinse studii în domeniu, o serie de evidenţe informale indică faptul că abandonul copilului s-a redus simţitor în SPC.

O nouă lege privind codul de marketing al substituenţilor de lapte matern a parcurs diverse etape ale procesului legislativ şi era pe cale de a fi adoptată la finele lui 2011.

Următoarele demersuri

  1. Susţinerea acreditării altor 10 spitale în 2012 şi acordarea în continuare de sprijin până când toate maternităţile sunt certificate prietene ale copilului, în următorii 5 ani.
  2. Advocacy în favoarea adoptării legii privind codul de marketing al substituenţilor de lapte matern şi sprijin acordat pentru implementarea ei în toate SPC.

Articol din: 1 August 2012

Citeşte în continuare