„Prima prioritate: niciun copil invizibil!”

Inapoi

Situație:

Criza economică din România a împins un număr tot mai mare de familii şi copii spre sărăcie, slăbind totodată în mod serios capacitatea Statului de a răspunde cererii mari de servicii din partea populaţiei celei mai sărace. În nord-estul ţării, rata sărăciei absolute din mediul rural a crescut de la 8,9% în 2009 la 12,4% în 2010.

Prin urmare, sistemul de protecţie a copilului se află într-o situaţie de tensiune maximă din cauza, pe de-o parte, a presiunii exercitate de familiile şi copiii aflaţi în dificultate şi, pe de altă parte, din cauza tăierilor guvernamentale menite să reducă deficitul bugetar. Totodată, ajustările şi reformele din sistemul de asistenţă socială au vizat în principal prestaţiile financiare, în timp ce serviciile sociale de bază, inclusiv cele de preventire, au fost trecute cu vederea, mai ales din cauza absenţei lor.

Proiectul „Prima prioritate: niciun copil invizibil!”  încearcă să facă trecerea de la dependenţa excesivă de sistemul public de protecţie a copilului la un sistem mai eficient de prevenire. Proiectul are drept scop creşterea capacităţii autorităţilor publice locale de a identifica şi a răspunde prompt şi eficient la riscurile şi vulnerabilităţile cu care se confruntă copiii defavorizaţi şi familiile lor.

@UNICEF Romania/ Giacomo Pirozzi/ Proiectul „Prima prioritate: niciun copil invizibil!” implică toți actorii care au ceva de spus în viața copiilor și familiile lor.

@UNICEF Romania/ Raluca Manta/Chiar și în perioade dificile, proiectul „Prima prioritate: niciun copil invizibil!” ar trebui să fie o plasă de salvare pentru cei vulnerabili.

Acţiune:

Proiectul a fost conceput în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale /Direcţia Generală Protecţia Copilului în cadrul Strategiei naţionale în domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului. Prima fază a proiectului s-a desfăşurat în 2011 în 96 de comunităţi defavorizate din 8 judeţe dezavantajate din nord-estul ţării, şi anume Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Vaslui, Bacău, Buzău şi Vrancea.

Identificarea copiilor celor mai vulnerabili şi a familiilor lor şi oferirea unor servicii eficiente s-au realizat prin angajarea unor asistenţi sociali de către primării care s-au ocupat de activitatea de teren, de evaluarea nevoilor, de sprijin, consiliere şi facilitarea accesului la asistenţă socială, dar şi prin implicarea cadrelor didactice, a medicilor, poliţiei, preoţilor, asistenţilor medicali comunitari, a mediatorilor sanitari romi şi a comunităţii în general.

În strategia proiectului a fost inclusă o evaluare menită să identifice schimbările produse în sistem şi să demonstreze beneficiile dezvoltării standardelor de calitate şi de cost pentru serviciile preventive de la nivel comunitar şi o bază pentru acţiunile de advocacy în favoarea unor alocări bugetare dedicate susţinerii şi extinderii acestor servicii.

Progrese şi rezultate:

O evaluare realizată de centrul de cercetare CERME a arătat că, după 6 luni de implementare, au fost vizitate aproximativ 111.300 de gospodării şi 2,7% dintre copii au fost identificaţi ca fiind invizibili pentru serviciile de asistenţă socială, sănătate şi/sau educaţie. Ţinând cont de faptul că în jur de 1,6% dintre toţi copiii români sunt incluşi în sistemul de protecţie, se poate spune că aceşti copii ‘invizibili’ exercită o presiune ascunsă, dar probabil foarte mare asupra sistemului în lipsa unor soluţii preventive. După doar 6 luni de implementare, au fost deja identificate soluţii pentru 11% dintre copiii „invizibili”.

Printre lecţiile învăţate se numără:

  • Trecerea de la protecţie la prevenire asigură mai multă echitate în rândul copiilor. Activitatea de teren, evaluarea nevoilor şi identificarea şi intervenţia timpurie cresc simţitor impactul echitabil asupra copiilor.
  • Prevenirea este mai eficientă decât protecţia. Evaluarea a calculat costul serviciilor de bază oferite de un asistent social pentru păstrarea unui copil în familie la aproximativ o treime din costul furnizării serviciilor specializate de către un centru de zi din sistemul de protecţie şi o zecime din costul serviciilor de tip rezidenţial. Aceasta demonstrează clar viabilitatea financiară şi potenţialul de dezvoltare a abordării preventive.
  • Trebuie abordate cunoştinţele, atitudinile şi practicile de la nivelul comunităţii. Eliminarea cauzelor riscurilor şi vulnerabilităţilor, mai ales a celor legate de cunoştinţele, atitudinile şi practicile ce tolerează diverse forme de violenţă, nivelul scăzut al implicării comunităţii şi atitudinile fataliste necesită intervenţii multidisciplinare susţinute şi de durată care să aibă la bază tehnici de comunicare adecvate.
  • Importanţa intervenţiei intersectoriale. Succesul asistenţei sociale la nivel comunitar depinde în mare măsură de colaborarea şi coordonarea în plan orizontal, între actorii locali din diferite sectoare, şi în plan vertical, între autorităţi cu diferite niveluri de responsabilitate, răspundere şi expertiză.

Următoarele demersuri:

  • Pentru a extinde şi a susţine abordarea serviciilor comunitare de bază, următoarele demersuri vor:
  • Continua să crească nivelul de echitate în rândul copiilor, trecând de la identificarea copiilor invizibili şi evaluarea nevoilor lor la furnizarea serviciilor de bază care să ofere informaţii consistente viitoarei evaluări;
  • Consolida politica naţională din domeniul prevenirii riscurilor legate de separarea copilului şi de violenţa asupra copiilor prin alocări bugetare bazate pe noi standarde de calitate şi de cost;
  • Extinderea la nivel naţional a furnizării serviciilor comunitare preventive începând cu bugetul pentru anul 2013, pornind de la o analiză a impactului financiar al trecerii de la protecţie la prevenire;
  • Creşterea mobilizării comunitare şi eliminarea practicilor ce tolerează lipsa acţiunii şi diverse forme de violenţă asupra copiilor;
  • Întărirea capacităţilor structurilor comunitare consultative şi mobilizarea comunităţii.

Articol din: 1 August 2012

Citeşte în continuare