Practici şi Norme privind Sistemul de Justiţie Juvenilă în România

Inapoi

Conform unui raport UNICEF, sistemul de justiţie juvenilă din România trebuie îmbunătăţit. Ministerul Justiţiei împreună cu Reprezentanţa UNICEF în România şi Institutul Naţional de Magistratură au lansat studiul intitulat "Practici şi Norme privind Sistemul de Justiţie Juvenilă în România".

Evenimentul a avut loc la finalul şcolii de vară pentru magistraţi cu tema “Justiţia pentru Minori” la care au participat peste 35 de procuri şi judecători din toată ţara.

“Nu există un sistem de justiţie pentru minori, există două pagini în Codul Penal care privesc minoritatea”. Această remarcă a unui asistent social din Cluj-Napoca a generat nu numai foarte multe întrebări retorice, ci şi o serie de iniţiative, printre care şi ideea realizării unei analize asupra sistemului de justiţie juvenilă din România.

Studiul “Practici şi Norme privind Sistemul de Justiţie Juvenilă în România” realizat cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România la solicitarea şi în parteneriat cu Ministerul Justiţiei arată că în România anului 2004 nu există un sistem coerent de justiţie pentru minori. Această afirmaţie este susţinută de răspunsurile celor mai mulţi dintre cei intervievaţi – reprezentanţi ai instituţiilor din domeniu, dar, mai mult decât orice, este susţinută de realitatea contactului cu minori în arestul poliţiei, în penitenciare de maximă siguranţă sau în centre de primire în regim de urgenţă.

Analiza statistică realizată în perioada octombrie 2003 – martie 2004 pe un eşantion de 522 de sentinţe date unui număr de 701 copii (o sentinţă poate privi mai mulţi minori, dacă aceştia au săvârşit impreună o infracţiune) în vârstă de peste 14 ani – vârsta răspunderii penale, arată că: peste 81% din infracţiuni au fost comise pentru interese materiale, 66% dintre delincvenţi au avut vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani, iar 94% dintre aceştia au fost băieţi. Rezultatele cele mai relevante privesc însă regimul sancţionator: din 522 de sentinţe, peste 87% au fost pentru aplicarea pedepsei cu închisoarea, iar dintre acestea peste 50% au fost pedepse curpinse între 1 şi 5 ani de închisoare.

“Copiii ar trebui să fie mereu împreună cu familia lor, nu să stea în închisoare. Copiii ar trebui să meargă la şcoală. Ei ar trebui să se joace şi să se bucure de copilărie. Cu toate acestea, în România peste 800 de copii sunt închişi în închisori şi centre de reeducare. De ce? pentru ca sunt în conflict cu legea, sau pentru ca legea este în conflict cu ei ? pentru că părinţii lor nu pot avea grijă de ei, sau pentru că părinţii nu vor să aibă grijă de ei ?”, afirmă Pierre Poupard, Reprezentant UNICEF în România.

Acest studiu aduce argumente pentru îmbunătăţirea sistemului penal destinat copiilor care au comis fapte penale, fie că sunt peste sau sub vârsta răspunderii penale, care nu poate funcţiona în absenţa unor servicii sociale care să se ocupe de îndrumarea, consilierea minorului şi, nu în ultimul rând, acolo unde este necesar, a familei acestuia. Sistemul penal pentru minori ar trebui să fie modificat astfel încât, conform devizei celor implicaţi în acest proiect, “într-un viitor nu foarte îndepărtat să nu mai existe nici un copil în închisorile din România”.

Raportul arată că în România avem, în prezent, de a face cu un sistem care se centrează mai mult asupra sancţionării şi mai puţin asupra reeducării, ignorându-se realitatea că, de fapt, copiii care comit fapte penale sunt mai degrabă victime decât infractori. Analiza calitativă a acestui studiu relevă faptul că sistemul sancţionator este extrem de dur, pedepsele alternative aflate la dispoziţia instanţelor judecătoreşti fiind extrem de reduse. Nu există opţiuni educaţionale şi de tratament care să poată fi aplicate delicvenţilor juvenili în mod individualizat, după cum nu există resurse umane şi logistice suficiente pentru aplicarea acelor puţine pedepse alternative la închisoare care există în actualul Cod Penal.

“Ministerul Justiţiei este preocupat de soarta minorilor, atât cei aflaţi în centre de reeducare, cât şi cei care acum sunt victime. Implicarea specialiştilor din toate domeniile ne ajută să identificăm problemele cu care această categorie se confruntă şi, totodată, să găsim soluţii şi măsuri cât mai bune pentru a răspunde acestor nevoi”, a afirmat doamna secretar de stat Cristina Manda.

Recomandările studiului privesc, în general, specializarea personalului care instrumentează cazuri în care sunt implicaţi copii şi crearea de servicii specializate pentru protecţia delicvenţilor minori sau îmbunătăţirea şi dezvoltarea celor deja existente. Se recomandă însă cu prioritate introducerea unor măsuri alternative la procedura judiciară, cum ar fi medierea sau acordarea de despăgubiri, măsuri care să conducă la o achitare condiţionată dată de instanţă.

Recomandările la problemele identificate în studiu, precum şi interpretările şi concluziile care au stat la baza alcătuirii lor, au fost elaborate cu ajutorul unor experţi naţionali şi internaţionali, dar şi cu sprijinul următoarelor instituţii şi organizaţii: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, Institutul Naţional de Criminologie, Centrul de Resurse Juridice, Gallup International România, Asociaţia Alternative Sociale Iaşi. Prin contribuţia tuturor acestor instituţii, studiul devine un instrument util atât Minsterului Justiţiei, în ceea ce priveşte dezvoltarea strategiei sistemului de justiţie juvenilă, cât şi practicienilor implicaţi în desfăşurarea actului de justiţie ori în luarea unor măsuri de protecţie a minorilor care au săvârşit infracţiuni.

Articol din: 17 Aprilie 2005

Citeşte în continuare