Peste 2.000 de copii mor în fiecare zi în urma rănirilor involuntare, cel puţin jumătate dintre aceştia ar putea fi salvaţi

Inapoi

Peste 2.000 de copii mor în fiecare zi în urma rănirii involuntare sau accidentale şi în fiecare an alte zeci de milioane de copii din lumea întreagă ajung la spital cu răni ce deseori îi lasă cu dizabilităţi pentru tot restul vieţii.

Raportul mondial privind prevenirea rănirii copiilor al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi UNICEF oferă prima analiză complexă realizată la nivel mondial în ceea ce priveşte rănirile involuntare ale copiilor şi recomandă măsuri de prevenire a acestora. Concluyiile raportului arată că s-ar putea salva viaţa a cel puţin 1.000 de copii în fiecare zi dacă s-ar adopta peste tot în lume măsuri de prevenire verificate.

“Rănirea copiilor reprezintă o problemă importantă de sănătate publică şi de dezvoltare. Pe lângă cele 830.000 de decese înregistrate anual, milioane de copii suferă răni ce nu sunt letale, dar care presupun, de cele mai multe ori, spitalizare şi recuperare îndelungată”, a afirmat Directorul General al OMS, Dr. Margaret Chan. “Costurile unui astfel de tratament pot împinge o familie întreagă spre sărăcie. Copiii din familii şi comunităţi mai sărace prezintă un risc mai mare de rănire deoarece beneficiază de mai puţine programe de prevenire şi servicii medicale de calitate”.

“Acest raport este rezultatul colaborării a peste 180 de experţi din toate regiunile lumii”, a declarat Directorul Executiv al UNICEF, Ann M. Veneman. “Raportul arată că rănirile involuntare reprezintă principala cauză a decesului în cazul copiilor de peste nouă ani şi că 95% dintre aceste incidente au loc în ţările aflate în curs de dezvoltare. Trebuie să facem mai mult pentru a preveni astfel de suferinţe în rândul copiilor”.

Africa are cea mai ridicată rată totală a deceselor provocate de răniri involuntare. Raportul indică o rată de zece ori mai mare în Africa decât în ţările cu venit ridicat din Europa şi din Pacificul de Vest, precum Australia, Olanda, Noua Zeelandă, Suedia şi Marea Britanie, ce prezintă cele mai mici procente în ceea ce priveşte cazurile de rănire a copiilor.

Cu toate acestea, raportul arată că deşi multe ţări cu venit ridicat au reuşit să reducă în ultimii 30 de ani numărul deceselor copiilor cauzate de răniri cu până la 50%, acestea continuă să reprezinte o problemă pentru statele respective, rănirile involuntare reprezentând 40% din totalul deceselor survenite în aceste ţări.

Conform raportului, primele cinci cauze ale deceselor survenite în urma rănirilor sunt:

  • Accidentele rutiere: 260.000 de copii mor anual şi aproximativ 10 milioane de copii sunt răniţi în urma accidentelor rutiere. Acestea reprezintă principala cauză a decesului în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 10-19 ani şi una dintre principalele cauze ale dizabilităţilor în rândul copiilor.
  • Înecul: peste 175.000 de copii mor înecaţi, anual. În fiecare an, în jur de 3 milioane de copii supravieţuiesc unui înec. Din cauza leziunilor cerebrale prezentate de unii dintre aceşti supravieţuitori, dintre toate tipurile de rănire înecul are în medie cel mai mare impact pe viaţă asupra stării de sănătate şi a situaţiei lor economice.
  • Arsurile: aproape 96.000 de copii mor anual din cauza arsurilor provocate de incendii, iar rata decesului este de unsprezece ori mai mare în ţările cu venit scăzut sau mediu decât în cele cu venit ridicat.
  • Căzăturile: aproape 47.000 de copii mor în urma unei căzături în fiecare an, dar alte sute de mii de copii prezintă răni mai puţin grave în urma unor astfel de incidente.
  • Otrăvirea: peste 45.000 de copii mor în fiecare an în urma otrăvirii involuntare.

“Situaţia se poate îmbunătăţi în toate ţările lumii,” a afirmat Dr Etienne Krug, Director al Departamentului Violenţă, Prevenire a Rănirilor şi Dizabilităţi al OMS. “Când un copil rămâne desfigurat din cauza unei arsuri, paralizat din cauza unei căzături, cu leziuni cerebrale din cauza unui accident în care aproape s-a înecat sau cu traume emoţionale datorate unui astfel de incident grav, efectele se răsfrâng asupra întregii sale vieţi. O astfel de tragedie este complet inutilă. Deţinem deja suficiente dovezi legate de ceea ce poate funcţiona. Trebuie implementate, în toate ţările, programe de prevenire.”

Raportul subliniază impactul pe care îl pot avea măsurile verificate de prevenire. Aceste măsuri includ legi privind centuri de siguranţă şi căşti de protecţie corespunzătoare pentru copii; reglementări privind temperatura apei calde de la robinet; închizători imposibil de deschis de către copii pentru cutiile de medicamente, brichete şi recipientele cu produse pentru uz domestic; benzi de circulaţie separate pentru motociclete sau biciclete; scurgerea excesului de apă din băi şi găleţi; modificarea mobilei din creşe, a jucăriilor şi a echipamentului de pe terenurile de joacă şi îmbunătăţirea serviciilor medicale de urgenţă şi de recuperare.

De asemenea, raportul identifică o serie de abordări ce ar trebui evitate sau care nu sunt susţinute de suficiente dovezi pentru a putea fi recomandate. De exemplu, raportul trage concluzia că ambalajele sub formă de folii folosite în cazul tabletelor nu sunt greu de deschis de către copii, că pernele de aer ale scaunului din faţă al maşinii pot răni un copil mai mic de 13 ani, că untul, zahărul, uleiul şi alte remedii tradiţionale nu trebuie aplicate pe arsuri şi că numărul cazurilor de înec nu poate fi redus doar prin campanii de educare a publicului.

Nota pentru reporteri

Raportul mondial privind prevenirea rănirii copiilor, versiunea raportului special concepută pentru copii şi toate materialele conexe pot fi accesate la următoarea adresă de Internet, parolată:

Adresă de Internet: http://www.who.int/violence_injury_prevention/child/injury/world_report/en/
Nume utilizator: worldreport
Parolă: childinjury

sau la www.unicef.org

Pentru informaţii suplimentare, vă rugăm să contactaţi:
Laura Sminkey, OMS Geneva, +41-22-791-4547 or +41-79-249-3520, sminkeyl@who.int
Najwa Mekki, UNICEF New York, +1-212-326-7162,nmekki@unicef.org

Articol din: 17 Aprilie 2008

Citeşte în continuare