Lansarea raportului “Monitorizarea drepturilor copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din instituţiile publice"

Inapoi

Lansarea raportului "Monitorizarea drepturilor copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din instituţiile publice"realizat de Centrul de Resurse Juridice cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România.

Mai sunt instituţii publice din România unde drepturile unor copii şi tineri cu dizabilităţi nu sunt respectate pe deplin

Prezentul raport este rezultatul unui proiect care a implicat efectuarea unor vizite, în perioada septembrie 2005 – iulie 2006, într-un numar de 64 de centre publice rezidenţiale pentru protecţia socială şi tratamentul persoanelor cu dizabilităţi, atât copii cât şi adulţi, situate în 35 de judeţe. La data demarării proiectului aproximativ 2.267 de copii cu dizabilităţi mintale şi încă 155 care aveau şi infecţia HIV sau SIDA asociată, din centrele de plasament urmau să fie transferaţi în perioada 2005-2006 într-o altă instituţie de protecţie de tip rezidenţial, din cauza limitei de vârstă.

În aproape toate instituţiile vizitate, echipele de monitorizare ale Centrului de Resurse Juridice (CRJ) au identificat, respectiv le-au fost sesizate cazuri de încălcări ale drepturilor fundamentale ale copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi mintale, încălcări care pot îmbrăca diferite forme: de la lipsa hranei, a hainelor şi a încălţămintei adecvate, a cearşafurilor, pernelor şi a păturilor, la cea a lipsei de activitate şi stimulare, a lipsei medicaţiei şi tratamentului adecvat, a personalului puţin format şi nemotivat, până la aplicarea abuzivă a metodelor de limitare a libertăţii individuale şi izolarea de comunitate.

În ceea ce priveşte situaţia copilului, respectiv cea a tânărului cu dizabilităţi mintale institutionalizaţi, raportul arată ca sistemul nu oferă garanţii suficiente protejării drepturile acestui segment vulnerabil. Situaţiile identificate pe teren au demonstrat că puţinele prevederi legale din această materie nu sunt întotdeauna cunoscute, respectiv aplicate în practică. Din informaţiile culese a reieşit că acest lucru se datorează unor cauze multiple, de la lacune legislative care lasă principii fundamentale fără suport de aplicare, la lipsa cunoaşterii şi/sau aplicării normelor juridice de către profesionişti, sau până la lipsa de resurse umane specializate sau resurse materiale necesare în sistemul de protecţie a copilului şi tânărului cu dizabilităţi mintale.

În mai mult de două treimi din instituţiile vizitate, condiţiile de cazare nu respectă standardele minime obligatorii privind serviciile de tip rezidenţial pentru protecţia copilului cu dizabilităţi, iar în cel puţin o treime din instituţiile vizitate condiţiile de trai observate sunt chiar mizere. Deasemenea s-a constatat limitarea accesului persoanelor internate la tratament medical de specialitate, mai ales al celui stomatologic. Calitatea slabă a îngrijirilor şi serviciilor acordate afectează dramatic, spune raportul, şansele de recuperare sau reintegrare a copiilor. În general, s-a observat că în programul de lucru există puţine activităţi desfăşurate pentru recuperarea copiilor, educarea sau socializarea lor.

În ceea ce îi priveşte pe tinerii care împlinesc 18 ani, raportul arată că în mai puţin de 10 din cele 64 de instituţii vizitate, se oferiseră soluţii pentru integrarea în comunitate respectiv formarea deprinderilor pentru o viaţă independentă şi locuinţe sociale sau pregătire pentru angajarea şi menţinerea într-un loc de muncă.

Pe lângă aceste aspecte care privesc în special tinerii cu dizabilităţi mintale din instituţii, s-a remarcat o situaţie specială legată desituaţii în care copii mici cu vârsta sub 2 ani, neîncadraţi într-un grad de handicap, care se aflau în instituţii pentru protecţia sau tratamentul persoanelor cu dizabilităţi mintale (inclusiv spitale de psihiatrie). Mai mult, unele date obţinute indică situaţii de plasare a copiilor lipsiţi de îngrijirea părintească în spitalele de psihiatrie masură justificată de reprezentanţii autorităţilor locale prin lipsa temporară a alternativelor, deşi acest gen de instituţionalizare este poate cel mai nociv dintre toate.

Raportul final conţine o serie de recomandări aplicabile atât la nivel naţional cât şi la nivel local. Aceste recomandări se focalizează atât pe îmbunătăţirea condiţiilor şi serviciilor oferite copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi din instituţii, dar şi pe crearea, susţinerea şi perfecţionarea unui sistem independent de monitorizare a drepturilor copiilor.

Reprezentanta UNICEF în România va susţine ideei dezvoltării unei Comisii multi-sectoriale pentru elaborarea si coordonarea implementarii politicilor integrate cu privire la promovarea, implementarea, protectia si monitorizarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati, precum şi intervenţii directe cu scopul de a remedia anumite situaţii identificate şi prezentate în cadrul acestui raport. Deasemenea, va continua să susţină actovităţi de monitorizare privind drepturile copiilor în vederea dezvoltării unui sistem independent şi imparţial de monitorizare a drepturilor copiilor în România.

Pentru informatii suplimentare persoane de contact :

Reprezentanta UNICEF, Codruta Hedesiu, Coordonator Relatii Externe si Presa, tel 2017864, email chedesiu@unicef.org

CRJ Manuela Weber, 0741219201

Articol din: 17 Aprilie 2007

Citeşte în continuare