Declaraţia Dlui. Anthony Lake, Director Executiv al UNICEF, cu ocazia Sesiunii Extraordinare a ONU privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului

Inapoi

Decenii de-a rândul, am acceptat ideea că un copil născut într-o comunitate/ţară dezvoltată are mult mai multe şanse de a se bucura de o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă decât un copil născut în sărăcie. În ciuda eforturilor noastre de a crea un viitor mai bun pentru toţi copiii, această inechitate a fost percepută ca o realitate dură, imposibil de remediat.

Un principiu corect asigură o practică reuşită

Soarta este împotriva copiilor născuţi în ţările cele mai sărace. Unul sau doi din fiecare zece copii născuţi în Africa Subsahariană vor muri dintr-o cauză ce poate fi prevenită, cum este muşcătura de ţânţar. Cam patru din ei vor suferi de oprirea ireversibilă a creşterii ca urmare a subnutriţiei. Trei nu vor merge la şcoală nici măcar pentru o zi şi, în loc să trăiască în medie 80 de ani, asemenea cetăţenilor din ţările industrializate, speranţa lor de viaţă este de aproximativ 50.

Acum zece ani, comunitatea internaţională a stabilit opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) cu scopul de a reduce aceste cifre terifiante până în 2015. Am realizat progrese. Dar, aruncând o privire mai atentă asupra cifrelor, ne dăm seama că, în multe domenii, odată cu progresele s-au lărgit şi disparităţile dintre cei mai înstăriţi şi cei mai nevoiaşi – în cazul mortalităţii infantile fiind vorba uneori chiar de o diferenţă de peste 10%.

În momentul de faţă, când analizăm ODM la zece ani de la adoptarea lor, întrebarea care se ridică este: putem atinge obiectivele într-un timp mai scurt?

Răspunsul este da, putem, nu doar cheltuind mai mulţi bani, ci cheltuindu-i mai eficient.

Aceasta este lecţia desprinsă din “Eliminarea disparităţilor în vederea atingerii obiectivelor”, un nou studiu lansat recent de UNICEF.

Bazat pe cercetări atent realizate şi revizuit de experţi din domeniu, studiul “Eliminarea disparităţilor” nu reprezintă o simplă nouă analiză, ci aduce argumente în favoarea unei noi abordări. Pune sub semnul întrebării ideile general acceptate potrivit cărora putem salva mai multe vieţi în ţările sărace dacă ne concentrăm asupra celor la care putem ajunge cu mai mare uşurinţă şi că este corect în principiu, dar greşit în practică să ne concentrăm asupra celor mai nevoiaşi ca prioritate numărul unu.

Rezultatele activităţii desfăşurate de UNICEF demonstrează că, în acest caz, principiul şi practica sunt strâns conectate. O abordare “echitabilă” – vizându-i pe cei mai nevoiaşi şi mai defavorizaţi – va salva mai mulţi copii cu fiecare dolar investit decât abordările comune.

De ce? În parte pentru că s-au făcut multe descoperiri în domeniul sănătăţii din anul 2000, cum ar fi faptul că o nutriţie sănătoasă în primii doi ani de viaţă poate preveni tulburările de creştere ce afectează aproape 200 de milioane de copii din ţările aflate în curs de dezvoltare. În parte pentru că datorită noilor tehnologii, precum telefoanele mobilele, putem comunica cu satele cele mai izolate de pe planetă.

Graţie acestei combinaţii, la ora actuală putem pune în practică mai eficient metodele tradiţionale pentru a ajuta comunităţile cele mai sărace. De exemplu, pentru a preveni decesul a sute de mii de femei ce mor anual în timpul sarcinii şi la naştere, adesea din cauza faptului că nasc fără a fi asistate de persoane calificate, putem instrui persoane fără pregătire medicală cum să asiste o naştere.

O abordare echitabilă nu presupune abandonarea numeroaselor proiecte valoroase aflate în curs de desfăşurare. Propune doar metode eficiente de a le dezvolta. Modelarea din studiul UNICEF indică faptul că dezvoltând aceste proiecte prin eforturi concentrate pe viitor asupra persoanelor şi a regiunilor celor mai sărace, vom obţine rezultate fulminante.

Până în 2015, fiecare milion de dolari îndreptat spre această nouă abordare în ţările cele mai sărace ar putea salva anual aproximativ cu 60% mai mulţi copii.

În mod firesc, un singur studiu nu poate avea ultimul cuvânt asupra unei probleme atât de complexe. Dar, fiabilitatea datelor UNICEF face ca acesta să reprezinte mult mai mult decât un prim pas. Acest lucru este cât se poate de adevărat având în vedere că cercetătorii de la UNICEF nu s-au lăsat pradă impulsului de a ne satisface prejudecăţile şi au colaborat cu consultanţi externi renumiţi.

“Fă întotdeauna ceea este corect,” scria Mark Twain. “Astfel îi vei mulţumi pe unii şi îi vei uimi pe ceilalţi.”

Un lucru corect în principiu se dovedeşte a fi corect şi în practică. În timp ce ţările aflate în curs de dezvoltare au nevoie disperată de mai mulţi bani pentru servicii medicale, această abordare oferă mai multe servicii medicale folosind banii pe care îi avem deja la dispoziţie. Implicaţiile în sfera politicilor ce decurg din ceea ce am descoperit oferă noi oportunităţi sustenabile de a salva şi a ajuta un număr mai mare de copii.

La UNICEF, am început deja să ne îndreptăm în direcţia în care ne conduc faptele. Pentru noi, un rezultat poate fi chiar şi un lucru mărunt: picătura de vaccin împotriva poliomielitei administrată oral unui copil din Tadjikistan, unde am ajutat la prevenirea unei epidemii; o mamă sudaneză care umple un recipient cu apă curată de la noul puţ săpat în satul ei; o fată într-o sală de curs din Afganistan unde doar 40% din fete frecventează şcoala primară.

În ultimii cinci ani ai intervalului stabilit pentru atingerea ODM – o misiune începută cu atât de multă speranţă şi pusă în aplicare cu atât de multă implicare – rugăm partenerii noştri să îi ajute pe majoritatea copiilor concentrându-se asupra celor ce au cel mai mult nevoie de ajutor.

Rugăm cititorii să recunoască că soarta acestor copii este legată de a noastră. Pentru a crea o lume mai bună pentru toţi copiii noştri, indiferent de locul în care se nasc, trebuie să echilibrăm sorţii. Acest nou studiu oferă o viziune îndrăzneaţă a unei lumi în care sărăcia nu mai trebuie să reprezinte condamnarea pe viaţă a niciunui copil.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare