Cunoștințe, atitudini și practici parentale ale familiilor și persoanelor care îngrijesc copii cu vârsta între 0-6 ani (Studiu UNICEF România, 2014)

Inapoi

Obiective și metodologie

Studiul oferă informații privind aspectele ce vizează îngrijirea, creșterea și educarea copiilor mici, axându-se în mod special asupra grupurilor dezavantajate: familiile afectate de sărăcie, familiile de etnie romă, familiile monoparentale și părinții copiilor cu dizabilități. Principalul obiectiv al acestui studiu a vizat identificarea și analiza cunoștințelor, atitudinilor și practicilor parentale cu privire la: nutriția copilului, starea de sănătate fizică și dezvoltarea psihologică, participarea educațională, climatul familial și rolurile în cadrul familiei, precum și accesul la servicii de asistență socială, de sănătate și educație.

În general, practicile parentale curente se bazează atât pe cunoștințele fundamentate științific, cât și pe cele transmise prin tradiție. Multe dintre tradiții sunt consonante cu standardele moderne de dezvoltare a copilului, dar unele dintre ele sunt perimate. Finalitatea acestui studiu vizează extinderea la nivel național a serviciilor de dezvoltare timpurie și educație parentală într-o manieră accesibilă și sustenabilă, adresate cu prioritate părinților și copiilor din comunitățile marginalizate, inclusiv comunitățile de romi.

1-print

Metodele de cercetare utilizate în studiu au fost atât cantitative, cât și calitative (chestionare, focus grupuri, interviuri în profunzime), iar grupurile țintă au inclus părinții, persoanele care se ocupă de îngrijirea copiilor, și specialiștii de la nivel local activi în domeniul sănătății, educației și protecției copilului. Studiul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ la nivel național format din persoane afectate de sărăcie, la care, pentru comparabilitate, s-a adăugat un eșantion de persoane neafectate de sărăcie. Pentru o mai bună reprezentare a persoanelor din familii dezavantajate, s-a utilizat metoda bulgărelui de zăpadă prin care s-au realizat subeșantioane de părinți din familii de etnie romă, de părinți din familii monoparentale sau care au copii cu dizabilități.

 

Rezultate

Studiul atrage atenția asupra faptului că, în ciuda îmbunătățirii cunoștințelor și practicilor parentale, în anumite arii referitoare la îngrijirea, creșterea și educarea copiilor, părinții au încă lacune sau reproduc modele tradiționale nerecomandate de către specialiștii în domeniu.

Nutriția copilului

Perioada recomandată pentru alăptare exclusivă este de șase luni. Doar 14% dintre persoanele afectate de sărăcie cred că acesta este cel mai bun interval pentru alăptare exclusivă, în timp ce 42% dintre ei cred că perioada ar trebui să fie între șapte și 12 luni, iar 23% au declarat că nu știu sau nu au răspuns. În ceea ce privește practica alăptării exclusive, 29% dintre mame au declarat că au alăptat copilul până la un an. Pe de altă parte, diversificarea alimentației copiilor după primele șase luni se bazează mai rar pe considerente științifice, părinții având tendința de a se ghida în continuare după cunoștințele și practicile tradiționale. În acest sens, se observă o discrepanță destul de mare între cunoştinţele „din popor” și recomandările actuale în domeniu, cu precădere în rândul persoanelor cu un nivel scăzut de educație din mediul rural. S-au întâlnit frecvent şi practici de introducere a produselor de patiserie, cofetărie și a altor mâncăruri gătite nerecomandate în alimentația copilului mic.

Sănătate și dezvoltare

83% dintre persoanele care și-au dus copilul la un consult medical în ultimul an au sunat la 112. Persoanele care trăiesc în mediul rural și cu un nivel de educație mai scăzut sunt cele care tind să apeleze serviciile speciale de urgență. În mediul rural, diferența provine și din disponibilitatea limitată a serviciilor medicale comunitare.

Deși un procent ridicat al respondenților (97%[1]) au afirmat că au vaccinat copiii[2], o treime dintre părinți nu cunoșteau scopul vaccinării. Practica de vaccinare a copiilor este mai puțin frecventă în rândul familiilor de etnie romă. Cercetarea a identificat și părinți care consideră vaccinurile ineficiente sau periculoase, în special cei proveniți din mediul urban și cu un nivel ridicat de educație.

Nevoi psihologice specifice vârstei

Cu toate că, la nivel declarativ, părinții înțeleg nevoile copiilor din punct de vedere al jocului, al comunicării și al interacțiunilor, discuțiile cu diverși actori locali arată o realitate ușor diferită. În general, tații alocă mai puțin timp decât mamele jocului cu copiii, ceea ce poate ridica o problemă din perspectiva internalizării unor roluri sociale cheie în formarea echilibrată a identității copilului.

2-print

Necesitatea comunicării și a dovezilor de afecțiune care conduc la dezvoltarea siguranței emoționale a copilului sunt aspecte a căror importanță a fost identificată ca fiind relativ scăzută pentru persoanele sărace, din mediul rural și de etnie romă participante la acest studiu. De exemplu, doar 51% din tați și-au luat copilul în brațe în ziua interviului. Lipsa de înțelegere a acestor nevoi psihologice are ca o explicație probabilă faptul că unii părinți au fost la rândul lor crescuți astfel, fără favorizarea dialogului și a manifestărilor afective.

Părinții au în general o atitudine deschisă asupra educației copiilor. 87% dintre ei consideră că este bine ca părinții să își lase copiii să își exprime părerile. Pe de altă parte, apare o contradicție prin faptul că 68% cred că e mai bine să ai un copil ascultător decât unul independent, iar 63% cred că părinții au tot timpul dreptate în relația cu copiii. Acest amestec de valori – credința în autonomia și independența copiilor, pe de o parte, și credința că un copil trebuie să asculte și să se conformeze, pe de altă parte – arată că familiile încă nu s-au desprins de un model de creștere a copilului specific unei societăți tradiționaliste.

Participarea la educație

Numai 50,3% dintre copiii cu vârste între 0 și 6 ani cuprinși în studiu participă la o formă de educație timpurie: grădiniță, creșe sau centre de zi.

Acasă, copiii sunt implicați mai mult în jocuri și activități în aer liber (72%). 65% desenează sau colorează și 66% răsfoiesc cărți, citind sau uitându-se la poze.

Climatul familial și metodele de disciplinare

Climatul familial nu este în toate cazurile favorabil dezvoltării copiilor. În 26% dintre familii certurile au loc lunar, de câteva ori pe săptămână sau chiar zilnic. În familiile care sunt mai predispuse certurilor frecvente, crește probabilitatea ca certurile să se petreacă în preajma copiilor.

Majoritatea părinților consideră că pedeapsa nu este cea mai bună soluție, dar există și un număr destul de ridicat al celor care apelează la pedeapsă pentru a rezolva situațiile dificile pe care le întâmpină cu copilul. 30% dintre părinți considera pedeapsa un rău necesar.

54% dintre părinți recunosc că prima reacție este să ridice vocea la copil, dacă acesta face o „boacănă”. 11% dintre părinți le trag imediat copiilor o palmă sau îi trag de păr dacă greșesc cu ceva. Printre altele, aceste procente pot sugera faptul că părinții nu au la îndemână strategii care să îi ajute să gestioneze educarea copiilor prin metode pozitive.

 

Recomandări

Recomandările principale vizează îmbunătățirea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor parentale în vederea asigurării unei dezvoltări echilibrate a copiilor încă din stadiul timpuriu al copilăriei, urmărind îndeaproape reducerea disparităților pentru grupurile dezavantajate.

Analiza datelor indică nevoia de:

  • educație parentală universală, accesibilă și gratuită pentru toți părinții. Pentru aceasta, este nevoie ca autoritățile să dezvolte sistemic și sistematic programe de educație parentală și de sprijin pentru părinți, inclusiv celor din categorii defavorizate: acțiuni și programe adaptate și destinate părinților sau viitorilor părinți din mediul rural, celor cu un nivel scăzut de educație, părinților afectați de sărăcie, precum și celor de etnie romă.
  • Servicii la nivel local, oferite de asistenți medicali comunitari, asistenți sociali și consilieri școlari, disponibile pentru familiile cele mai vulnerabile, care au nevoie suplimentară de consiliere și sprijin în creșterea copiilor.
  • Campanii de informare și conștientizare pe subiecte legate de parentalitate, complementare acestor programe universale.
  • Capacitate crescută și formare inițială îmbunătățită pentru profesioniștii care oferă cursuri de educație parentală și servicii de sprijin, precum și pentru specialiștii care susțin procesul de dezvoltare și educare a copiilor și cei cu rol de consiliere a părinților.
  • Alocarea de fonduri suficiente la nivel național pentru toate serviciile dedicate părinților și creșterii copiilor.

 

[1] Potrivit datelor OMS 2014 pentru România, un procent de numai 70% dintre copii sunt vaccinați împotriva difteriei sau tetanusului și doar 75% sunt vaccinați împotriva pojarului, oreionului și rubeolei.

[2] Studiul de față nu oferă informații cu privire la realizarea unei scheme de vaccinare complete.

Articol din: 23 Aprilie 2015

Citeşte în continuare