Copiii cu dizabilităţi – o problemă înca neluată în seama în CEE/CIS

Inapoi

Lansarea studiului Centrului de Cercetări Innocenti al UNICEF: Copiii cu dizabilităţi în perioada de tranziţie în Europa centrală şi de est, în Comunitatea Statelor Independente (CEE/CIS) şi în Statele Baltice.

Un studiu UNICEF lansat la Geneva arată că în Europa centrală şi de est, în Comunitatea Statelor Independente şi în Ţările Baltice numărul copiilor cu dizabilităţi a crescut îngrijorător.

Conform studiului realizat de Centrul de Cercetări Innocenti al UNICEF (IRC), Copiii cu dizabilităţi în perioada de tranziţie în Europa centrală şi de est, în Comunitatea Statelor Independente şi în Statele Baltice, numărul total al copiilor cu dizabilităţi înregistraţi în cele 27 de ţări din regiune s-a triplat de la aproximativ 500.000 în 1990 la 1,5 milioane în 2000. Se presupune că există încă un milion de copii cu dizabilităţi neînregistraţi. Majoritatea acestor copii continuă să trăiască segregaţi în instituţii, suferind din cauza stigmatizării şi discriminării.

Timp de zeci de ani, copiii cu dizabilităţi au fost plasaţi în număr covârşitor în instituţii, iar această practică a continuat în perioada de tranziţie post-sovietică. Până în anul 2002, în jur de 317.000 de copii cu dizabilităţi trăiau în instituţii de tip rezidenţial. Despărţiţi de familii şi de comunitate de la o vârstă fragedă, de multe ori obligaţi să urmeze şcoli speciale, aceşti copii nu au alt viitor decât să fie plasaţi mai departe în instituţii pentru adulţi unde drepturile lor sunt nerespectate şi chiar negate în continuare.

“Deşi problema copiilor cu dizabilităţi a devenit mai vizibilă de la începutul tranziţiei şi cu toate că atitudinea faţă de ei şi familiile lor a început să se schimbe, mulţi dintre ei sunt pur şi simplu eliminaţi de societate ” a declarat Marta Santos Pais, Director al Centrului de Cercetări Innocenti al UNICEF. “Cu toate acestea, conform crezului declarat al UNICEF, orice copil are dreptul de a creşte într-un mediu familial şi în condiţii în care demnitatea lor este respectată şi care să le încurajeze încrederea în sine şi participarea activă la viaţa socială”.

Raportul mai arată că sărăcia şi dizabilităţile se potenţează. Familiile cu copii cu dizabilităţi sunt de obicei mai sărace decât alte familii. Dizabilităţile continuă să fie prost diagnosticate şi ramân de multe ori netratate, transformându-se, astfel, într-o sentinţă permanentă la o viaţă plină de dezavantaje. Lipsiţi de sprijin adecvat din partea Statului şi având acces limitat la servicii primare sociale de tratament şi îngrijire pentru copiii lor, părinţii ajung să vadă în instituţionalizare singura alternativă viabilă.

“Sărăcia extremă şi lipsa cronică de alternative, împreună cu abordări medicale învechite care nu iau în calcul interesul superior al copilului constituie o explicaţie pentru ratele crescute ale abandonului copiilor şi ale plasamentelor în instutuţii”, a adăugat Marta Santos Pais. “În realitate, mulţi părinţi simt ca nu au altă soluţie decât să-şi abandoneze copiii. Aceste familii au foarte mare nevoie de un sprijin substanţial – social şi economic”.

Raportul lansează un apel pentru încetarea imediată a practicii comune de a plasa copiii cu dizabilităţi în instituţii şi în şcoli separate. Pentru aceasta, ar fi nevoie de:

  • schimbarea atitudinii publice;
  • măsuri de creştere a veniturilor familiale, astfel încât copiii să poată rămâne împreună cu familiile lor şi să-şi poată atinge potenţialul maxim de dezvoltare;
  • o mai mare participare a părinţilor în luarea deciziilor care îi privesc pe copiii lor;
  • resurse pentru familii şi comunitate;
  • schimbări în mediile care exacerbează impactul dizabilităţii.

“Dacă li se acordă părinţilor puterea de a lua singuri decizii, se face un pas imens înainte pentru consolidarea democraţiei în această regiune”, a spus Maria Calivis, Director Regional pentru UNICEF CEE/CIS şi Ţările Baltice. “Înseamnă că toţi cei direct afectaţi pot avea un cuvânt de spus, sprijiniţi fiind şi de resursele locale, decentralizate”.

Raportul recunoaşte progresul înregistrat în regiune în ceea ce priveşte protecţia drepturilor copiilor cu dizabilităţi. Sunt semne că atitudinea faţă de dizabilităţi se schimbă – în majoritatea ţărilor există în acest moment o legislaţie privitoare la acest subiect şi tot mai mulţi copii sunt reintegraţi în societate. Dar, potrivit UNICEF, încă mai sunt multe de făcut în această privinţă.

“O naţiune poate fi judecată după modul în care îşi tratează membrii cei mai dezavantajaţi şi mai vulnerabili”, a declarat Maria Calivis. “Deşi e greu să repari răul făcut deja copiilor cu dizabilităţi, statele ar trebui să ia mai rapid măsuri pentru a opri discriminarea care întunecă vieţile acestor copii şi ale familiilor lor. După cum subliniază raportul, acum este cel mai bun moment pentru a transforma îngrijirea şi tratamentul copiilor cu dizabilităţi dintr-o ruşine publică în măsura progresului uman”.

Pentru alte informaţii, vă rugăm să o contactaţi pe D-na Codruţa Hedeşiu, Coordonator Relaţii Externe şi Presă, UNICEF Romania, la numărul de telefon (021)201.78.64 sau la adresa: chedesiu@unicef.org.

Articol din: 17 Aprilie 2005

Citeşte în continuare