Un angajament al serviciilor de prevenire – Locul copiilor este în familie

Inapoi

"Dacă nu ar fi fost Fundaţia, nu aş fi avut ce să le pun pe masă copiilor. Am vrut să îi dau să îi crească Statul şi eu să mă duc să lucrez în străinătate. N-aveam nici alocaţie pentru ei. Mă gândeam că o să le fie mult mai bine fără mine. Singură e foarte greu, dar dacă te ajută cineva şi vezi că îşi dă interesul, ai mai mult curaj." (M.O., mamă a trei copii)

Atunci când Viorica, asistentul social al FRCCF l-a cunoscut pe Daniel, unul dintre cei trei copii ai doamnei O, acesta era la un pas de a ajunge într-un centru de plasament. Locuia, împreună cu bunicii din partea tatălui, într-o baracă, pe un teren de la periferia Clujului. Mama şi sora sa locuiau într-o cameră insalubră în casa unor rude, iar tatăl lui era deţinut la Penitenciarul Gherla, pentru tentativă de omor, unde are de ispăşit o pedeapsă de 17 ani.

Viorica a început să discute cu mama şi cu bunicii despre problemele familiei, ca un prim pas spre rezolvarea acestora. Daniel nu avea certificat de naştere, mama lucra doar ocazional, iar conform declaraţiilor bunicii se prostitua, ambii copii locuiau în condiţii improprii pentru dezvoltarea lor şi nici nu se punea problema să frecventeze grădiniţa sau şcoala. La scurt timp după prima intervenţie a asistentului social, mama a rămas însărcinată, lucru care i-a zădărnicit planurile de a merge la muncă în străinătate.

În primul rând, Viorica a apelat la juristul FRCCF, împreună cu care au obţinut certificatul de naştere pentru Daniel. Astfel, el a beneficiat de alocaţie. Aceeaşi echipă (asistent social şi jurist), au ajutat-o pe mamă să îşi întocmească documentaţia cu care a accesat alte drepturi (ajutor social, servicii medicale gratuite etc.). Psihologul din centrul de zi al Fundaţiei a consiliat mama, astfel încât să îşi asume creşterea copiilor şi să contribuie la găsirea unor soluţii la problemele familiei.

De câteva luni, mama a născut cel de al treilea copil. Cu toţii locuiesc într-un centru maternal şi de pe acum doamna O. îşi caută un loc de muncă sau posibilitatea de a obţine o calificare profesională care să o ajute să îşi întreţină familia. Daniel merge acum la grădiniţă şi locuieşte în condiţii care nu îi pun dezvoltarea în pericol.

Asistenţii sociali ai FRCCF întâlnesc foarte des copii ca și Daniel. Părinţii lor sunt de multe ori separaţi, spaţiile în care trăiesc sunt un pericol pentru sănătatea lor, unii nu au acte, prin urmare nici drepturi pe care orice copil le are în mod normal, hrana este insuficientă şi de proastă calitate şi această listă ar putea continua. În schimb, cel mai mare pericol pentru ei este separarea de părinţi, de fraţi şi de familia extinsă.

După ani în şir în care FRCCF a lucrat cu copiii instituţionalizaţi, specialiştii Fundaţiei au ajuns la concluzia că prevenirea separării copiilor de părinţi este singurul lucru care îi poate salva de la o viaţă lipsită de afecţiune, cu deprivări si lungi şiruri de obstacole. De aceea, în centrele comunitare, în jur de 300 de copii primesc zilnic ajutor personalizat, astfel încât să poată merge la şcoală, să obţină o calificare profesională în conformitate cu potenţialul şi cu aptitudinile lor şi să devină adulţi independenţi faţă de serviciile sociale. Activităţile cele mai obişnuite sunt: sprijin la teme, meditaţii la diferite discipline, consiliere psihologică şi psihopedagogică, psihoterapie, orientare şcolară şi profesională, activităţi de socializare şi activităţi de timp liber.

În fiecare zi, ei primesc şi câte o masă, care ia de pe umerii părinţilor această grijă, în condiţiile în care unora le este aproape imposibil să asigure hrana adecvată pentru copiii lor.

Pe lângă ajutorul acordat copiilor, asistenţii sociali, psihologii, psihoterapeuţii şi alţi specialişti lucrează cu părinţii şi cu familia, pentru a-i sprijini să îşi ţină copiii aproape şi să le acorde cel puţin susţinerea emoţională de care cei mici au nevoie.

Acţiunile noastre sunt mai ales concentrate pe prevenţia abandonului copilului. Am luat această decizie de a interveni timpuriu, pentru a nu lăsa familia să ajungă într-un impas atât de mare încât relaţiile intrafamiliale să se deterioreze atât de mult încât să ducă la decizii extreme, inclusiv la cea de abandon al copilului. Cu sprijinul adecvat, dat de profesionişti, situaţia de criză din familie poate fi evitată, în aşa fel încât copilul să rămână în familie, unde să primească dragostea şi îngrijirea de care are nevoie pentru a se dezvolta conform potenţialului său, Speranţa noastră este că prin acest mecanism copiii familiilor cu care lucrăm vor ajunge adulţi care să poată trăi independenţi de serviciile sociale.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare