Incluziune şi excluziune – Dreptul meu de a beneficia de toate drepturile

Inapoi

Copiii, beneficiarii programelor de incluziune sociale, ne vorbesc despre experienţa lor

de Ana-Maria C, benficiară de programe de incluziune socială

Eu sunt Ana-Maria, am 16 ani şi sunt elevă în clasa a X a la unul dintre cele mai bune colegii din oraş. Locuiesc împreună cu mama, fratele mai mic şi străbunica mea într-un sat la aproximativ 20 km de oraş şi fac naveta zilnic la colegiu. Tatăl meu a murit cand eu abia terminasem clasa I.

Ambiţioasă, optimistă şi încrezătoare în propriile mele puteri, am reuşit să trec peste toate răutaţile colegilor şi să termin primele opt clase cu media 10. Ştiam de altfel că aceasta este singura soluţie de a urma o facultate şi de a avea un serviciu bun. Doar aşa puteam să o bucur pe mami şi doar aşa voi putea pe viitor să-i răsplătesc grija, truda şi nopţile nedormite pe care le petrecea la muncă pentru ca ziua să fie lângă noi.

La terminarea clasei a VIII-a au avut loc o multime de schimbări în viaţa mea, m-am despărţit de colegi şi profesori, fratele meu şi-a luat rămas bun de la doamna învăţătoare, cea care a fost a doua mamă pentru noi, mama a absolvit anul II de postliceală şi a intrat în ultimul an care era cel mai greu.

Pe parcursul vacanţei de vară au apărut şi veştile bune: am intrat prima pe listă la admiterea la liceu, iar într-o zi preotul parohiei noastre a venit acasă la noi şi mi-a făcut o mare surpriză. Mi-a spus că din septembrie voi face parte dintr-un proiect de susţinere a participării şcolare.

Fără sprijinul unor persoane din proiect nu cred că m-aş fi putut descurca pe parcursul anului şcolar trecut. La oraş pretenţiile sunt mai mari, cerinţele financiare sunt aproape duble faţă de cele din mediul rural, iar abonamentul de transport ajunge chiar şi la 100 lei lunar. Consider că proiectul reprezintă pentru fiecare dintre noi un dublu sprijin, pe plan financiar, bursele primite ne ajută să mai acoperim din cheltuielile lunare, iar pe plan moral ne încurajează să ne continuăm studiile şi ne arată că nu suntem singuri.

Pentru mine această “familie” de oameni minunaţi a însemnat şi înseamnă foarte mult. Alături de oamenii minunați mă simt ca la mine acasă. Chiar dacă suntem împreună doar de un an, ne-am împrietenit repede şi parcă ne cunoaştem de o viaţă întreagă. Am râs, am plâns, am lucrat ca o adevarată echipă şi ne-am distrat în tabăra organizată în vacanţa de vară. Într-un an am trecut prin clipe minunate, de neuitat alături de ceilalşi elevi care fac parte din proiectele fundaţiei şi împreună am reuşit să dezbatem diferite probleme cu care se confruntă lumea contemporană.

Am vorbit despre sărăcia cu care se confruntă oamenii din mediul rural, drepturile omului şi ale copilului, responsabilităşile unui părinte, dar şi ale unui elev, igiena personală, boli cu transmitere sexuală, discriminările din jurul nostru, importanţa unei familii şi a unui cămin, importanţa educaţiei pentru un copil, etc. Pe lângă aceste întâlniri lunare pe care le avem, eu şi Nicoleta, o fată deosebită, participăm şi la întâlnirile organizate în cadrul altui proiect de incluziune socială a copiilor marginalizaţi care au reuşit să adune copii din mai multe zone ale ţării pentru a demonstra că vocea copiilor este unanimă.

Împreună am vorbit despre drepturile copilului, le-am ilustrat prin desene şi am creat un imn al drepturilor noastre pe care l-am înregistrat. Pe lângă acestea am conceput şi piese de teatru prin care punem în lumină cele mai importante drepturi pentru noi: dreptul la viaţă, dreptul la educaţie şi non-discriminarea.

Suntem ca o familie, cu toţii avem drepturi egale şi am pornit pe un drum pe care vrem să convingem toţi copiii din lume, să lupte alături de noi pentru cucerirea drepturilor noastre. Vom deveni avocaţii drepturilor copiilor şi vom avea grijă ca acestea să fie respectate, nu doar pe hârtie, ci şi în realitate, de fiecare persoană de pe acest pământ.

Într-un an de zile noi am crescut câţ alţii în zece, am învăţat să preţuim viaţa, să respectăm drepturile fiecărui om, să milităm pentru ele şi am realizat că doar împreună, unindu-ne forţele putem merge mai departe.

Sunt mândră că fac parte din aceste proiecte şi încerc să mă implic şi să dau tot ce am mai bun în toate activităţile, pentru că şi mie mi s-au oferit haine, cărţi, produse de igienă, rechizite, bucuria de a fi copil, şansa de a obţine performanţe la şcoală şi încurajarea să merg mai departe, să trec peste greutăţile vieţii şi să văd partea plină a paharului.

de Ana-Maria P, participantă în programe de incluziune socială

Îmi place să vin la “centru” pentru că aici lumea e ascultătoare şi asta mă învăţă să fiu şi eu aşa. Eu sunt o persoană care se împrieteneşte repede şi mă bucur că aici pot să-mi dezvolt această caracteristică. Pot beneficia de ore de matematică cu explicaţii precise, de grupurile care mă ajută să mă descurc în viaţa de zi cu zi.

Cu ajutorul grupurilor de aici pot arăta prietenilor şi celor care mă cunosc cum trebuie să fie ei pentru ca lumea să îi ia în ochi buni şi să se prezinte cum trebuie la o întâlnire importantă. Cînd am probleme mă bucur că aici am un psiholog şi el mă poate asculta şi să îmi dea sfaturile necesare.

Chiar dacă fac unele greşeli oamenii de aici îmi explică cu amabilitate ce este bine să fac. Deocamdată nu pot să spun doar atât deoarece sunt nou+venită şi aştept cu nerabdare să aflu mai multe lucruri. În legatură cu proiectul de la Bucureşti am fost foarte uimită cât de implicaţi sunt unii.

de Nicoleta Z, benficiară de programe de incluziune socială

Eu am aflat că fac parte din acest proiect în anul 2008 şi pot spune că din acel moment am fost foarte fericită , pentru că această bursă mă ajută foarte mult. Cel mai interesant lucru care mi s-a întâmplat a fost să fac parte din proiectul ”Drepturile Noastre” deoarece fiecare copil are dreptul să-şi exprime propriile opinii. Prin intermediul acestui proiect am cunoscut multe persoane minunate cu poveşti de viaţă care stârnesc interesul şi atenţia de a-i asculta până la capăt.

Eu consider că acest proiect va putea să schimbe mult ideile şi deciziile pe care oamenii le iau în numele copiilor, deoarece adulţii spun mereu că noi suntem prea mici ca să luăm decizi chiar şi la vârsta de 18 ani. Acest proiect pune mare accent pe dreptul la viaţă, sănătate , educaţie , etnie şi cred că toţi copiii ar trebui să fie trataţi la fel, indiferent că aceştia sunt săraci , bogaţi, romi, români, bolnavi.

În aceste vremuri putem spune că mulţi părinţi îşi abandonează copiii din cauza lipsei de bani, lucru care nu-i îngrijorează chiar deloc pe cei care ar trebui să le ia apărarea acestor copii. Eu consider că dacă tot ce am facut noi în acest proiect va fi ascultat de către oamenii care au puterea de a schimba soarta copiilor pot spune că va însemna un pas mic în istoria României şi un pas mare în viitorul copiilor. Pe lângă faptul că am putut să-mi plătesc o parte din cărţi şi caiete, aceasta fundaţie m-a ajutat să-mi fac şi noi prieteni să particip la diferite activităţi educativăe şi de socializare.

Sprijinul material este foarte important pentru mine şi familia mea, deoarece mama este singura care are grijă de mine şi sora mea mai mare care este studentă. Fără sprijinul acestor oamnei eu nu aş fi reuşit să urmez cursurile liceale, deşi am obţinut la examenul de admitere note foarte bune. Mama nu avea posibilitatea să-mi plătească transportul zilnic la şcoală şi nici să-mi asigure toate necesităţile şcolare.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare