Copiii îşi adună forţele

Inapoi

Ziua de 20 noiembrie 2010 a fost plină de culoare, costume, petiţii şi promisiuni, divertisment şi fanfare. Pregătirile pentru această ziau inceput în luna ianuarie când FONPC (Federaţia Organizațiilor Neguvernamentale active in Protecția Copilului) şi-a unit forţele cu mai mulţi parteneri, inclusiv UNICEF România şi Ambasada Franţei la București, şi au început cu toţii să ia legătura cu copii din toată țara.

Au fost selectați copii pentru sărbătorirea unei aniversări speciale: douăzeci de ani de când România a semnat și ratificat Convenţia cu privire la Drepturile Copilului. Organizatorii erau interesați să găsească copii care să vorbească în numele tuturor copiilor şi să folosească această ocazie pentru a face propuneri privind viitorul copiilor din România.

În momentul în care a ratificat Convenţia în 1990, România nu avea o reputaţie prea bună din cauza situaţiei copiilor din orfelinate, situație care a fost adusă în atenţia comunităţii internaţionale după executarea lui Ceauşescu şi căderea comunismului. În prezent imaginea ţării nu s-a îmbunătăţit întru-totul. Observatorii străini încă mai identifică probleme nerezolvate şi o lipsă de profesionalism la nivelul sistemului de protecţie a copilului, adesea pe nedrept. La mijlocul lunii noiembrie, în presa britanică au existat relatări privind neglijenţa în unele din instituţiile româneşti. Ziua de 20 noiembrie, când a avut loc evenimentul de la Parlament era în contrast deplin cu realitatea întunecată.

Fosta Casă a Poporului, clădirea Parlamentului este o structură mamut, un tribut adus megalomaniei lui Ceauşescu. E impunătoare, la acel moment se dorea opresivă. Dana Petcovici de la UNICEF se afla la Casa Poporului încă de la primele ore ale dimineţii: “Înainte să vină copiii totul era atât de sinistru şi înfiorător. Am invitat 250 de copii. Ei au transformat acest loc. De fapt au preluat complet conducerea.” Zgomotele, şoaptele, râsetele şi cântecele au umplut sala mare de la parter şi până şi cei de la serviciul de pază, de obicei crispaţi, ajunseseră să se simtă în largul lor.

Odată cu demararea proiectului în ianuarie 2010, au fost selectați douăzeci şi patru de copii din trei judeţe şi din oraşul Bucureşti, pentru a forma un grup de acţiune care să militeze pentru drepturile copiilor din România. După zece luni, din câte se pare, acest grup a devenit o prezenţă importantă pe scena politică a ţării. Copiii au sperat că vor fi prezenți la eveniment mai mulţi politicieni pentru a li se face cunoscut ceea ce consideră copiii României că e important şi cum ar dori ei să fie trataţi de politicieni, de administraţiile locale, profesori şi părinţi. În public s-au aflat doi membri ai Parlamentului, iar Preşedintele Senatului, Mircea Geoană a fost şi el prezent.

Prima persoană care a atras atenția mulţimii, a fost un băiat subţirel, cu o coroană strălucitoare pe cap. La zece ani, Regele Regatului Drepturilor Copiilor este foarte solicitat de public şi e imposibil să te apropii de el ca să-i iei un interviu. El va deschide evenimentul. Lângă el se află o fată într-un costum ţipător. Din câte se pare, Gabriela este una dintre cei douăzeci şi patru de tineri activişti care sunt hotărâţi să facă în așa fel încât vocile copiilor din România să fie auzite. Ea este de etnie romă şi ştie ce înseamnă să nu-ţi fie respectate, ba chiar încălcate drepturile. Gabriela e o tânară de cincisprezece ani cu încredere în sine, care ştie ce vrea de la viaţă şi care înţelege foarte bine care îi sunt drepturile

Gabriela doreşte să devină medic veterinar. Ea este una din beneficiarii centrului de zi care aparține Fundaţiei Caminul Filip din Bucureşti, care asigură asistenţă după programul şcolar pentru copiii de etnie romă. Fundaţia prin programul său educațional a susţinut-o să-şi continue studiile, oferindu-i consiliere socială şi profesională. Pentru ea, timpul petrecut cu grupul de douăzeci şi patru de copii a reprezentat o experienţă care i-a schimbat viaţa: “Mi-am făcut o mulţime de prieteni şi am colaborat cu toată lumea. Eram copii din toată ţara, ne-am înţeles foarte bine şi am râs pe înfundate atunci când am elaborat schiţele pe care le prezentăm astăzi. În România există mulţi copii care sunt discriminaţi. Nu au nişte aptitudini sociale bune şi nu pot comunica. Se simt singuri şi uitaţi. Guvernul şi autorităţile locale au și ei o responsabilitate, aceea de a avea grijă de ei. Ar trebui să fie implicaţi în proiecte ca acestea. Aș vrea să mă audă copiii din toată lumea și vreu să le transmit să aibă încredere în ei înşişi şi să-şi cunoască drepturile.”

Gabriela este un orator desăvârşit. Mai târziu am văzut-o pe scenă cu grupul de copii. Au fost prezentate trei scenete de teatru în faţa unui public curios, scenete axate mai ales pe dreptul la viaţă, incluziune şi dreptul tuturor copiilor la educaţie. Scenariile şi muzica au fost realizate în întregime de copii. Anda, o tânără de optsprezece ani, s-a ocupat de toate cântecele. Îşi doreşte cu patimă o Românie care să-şi responsabilizeze tinerii: “Trebuie să cooperăm cu toţii pentru a ne asigura că drepturile noastre sunt respectate. Mi-aş dori să văd cum creşte grupul nostru şi cum militează pentru modificarea legii, astfel încât să avem o putere mai mare de decizie și părerea nostră să fie luată în calcul nu doar să acceptăm mereu ordinele autorităţilor.” Piesa muzicală de rezistenţă a evenimentului o reprezintă Imnul Copiilor, ale cărui versuri au fost compuse de tot grupul:

Bună, suntem din România.

Avem drepturi egale. Suntem la fel ca toţi ceilalţi.

Nu suntem egoişti, suntem optimişti.

Ne pasă de bieţii copii,

de copiii de pe străzi,

de copiii de la oraş şi de la ţară.

Cu toţii vrem o viaţă mai bună.

Chiar şi fetele Lisa, Vero şi Simona din grupul profesionist Wassabi, li se alătură celor care cântă imnul, împreună cu toți copii, mici şi mari, care urcă spontan pe scenă şi se ţin de mână. Printre spectatori se numără reprezentanţii consiliilor elevilor din şcolile de elită, tineri atleţi de la cluburile sportive şi copii de la centrele de plasament. Azi sunt cu toţii egali şi doresc să înveţe cum să se ajute unii pe alții.

Numărul celor de la Parada e greu de urmărit: va reuşi Guvernul să îndeplinească solicitările din scrisoarea deschisă?

Chiar dacă mai era puțin până să înceapă petrecerea, Gabriela a făcut ca publicul să se ridice în picioare atunci când a citit scrisoarea deschisă adresată politicienilor României. În scrisoare ei au solicitat foarte tranşant să fie implicaţi în elaborarea politicilor care-i privesc pe copii şi să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte deciziile luate de administraţiile locale în numele tinerilor şi al familiilor. Scrisoarea deschisă stabileşte şapte obiective specifice care trebuie să fie îndeplinite până la 20 noiembrie 2011.

Câteva persoane din public sunt sceptice. “Nu poți să ai încredere în politicieni. Părinţii ar trebui să încerce mai mult să îmbunătăţească viaţa copiilor lor” a declarat un participant la eveniment. O mamă care a însoțit copilul la eveniment ne-a precizat că “dacă măcar jumătate dintre cereri ar fi îndeplinite, ar fi un un mare progres”. Un tânăr este cu adevărat impresionat, deoarece Preşedintele Senatului şi-a făcut timp ca să participe la eveniment sâmbătă dimineaţa. Retorica domnului Geoană este emoţionantă: “Într-un moment când există atâta pesimism, noi adulţii, trebuie să ne unim şi să facem din România o ţară cu adevărat dezvoltată în care copiii să aibă drepturi egale”. Preşedintele FONPC, Bogdan Simion, este mândru că evenimentul este un exemplu unic de participare a copiilor în viaţa politică a ţării. Opiniile copiilor au fost ascultate iar platforma lor a fost prezentată în clădirea care este un simbol pentru naţiunea română.

Ziua s-a încheiat într-o atmosferă de sărbătoare. Acrobaţii de la Parada, au făcut un show fantastic în faţa intrării principale maiestuoase a Parlamentului. Faţada rece şi gri a fost însufleţită. Copiii şi adulţii s-au ridicat pe vârfuri ca să admire spectacolul oferit de copiii de la Parada. Publicul a fost vrăjit cu scamatorii şi numere de echilibristică a mai rămas de dezvăluit şi cea mai mare surpriză a evenimentului. Cinci sute de baloane în culori vii, de care au fost legate peste o sută de mesaje scrise de copii au fost eliberate spre cerul cenuşiu de noiembrie. Unul dintre mesaje pare să le rezume pe toate celelalte: “Fiecare copil are vise. Şi fiecărui copil ar trebui să i se ofere ocazia de a-şi îndeplini visele, ştiind că are dreptul să facă greşeli, dar şi să fie iubit şi ajutat.”

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare