Complexitatea demersurilor de prevenire – Nevoia unei abordări multidisciplinare

Inapoi

Fiecare dintre noi se individualizează şi îşi găsește unicitatea în structura unui grup.

În lucrarea “Experienţe în grup”, W. R. Bion afirmă că “Individul este şi a fost întotdeauna membrul unui grup, chiar dacă felul său de a aparţine acestuia constă în a se comporta ca şi cum şi-ar imagina că nu aparţine niciunui grup” subliniind, în acest fel, locul pe care individul îl ocupă sau îi este atribuit, în mod real sau fantasmatic, cu o desfăşurare constantă sau trecătoare, în cadrul unei colectivităţi. Fiecare dintre noi se individualizează şi îşi găsește unicitatea în structura unui grup.

Experienţa interpersonală din cadrul familiei, elementele de educaţie, cultură şi normele sociale învăţate ne dau o identitate de apartenenţă ce devine definitorie în timp, vizibilă în alegerile pe care le luăm în puncte diferite ale vieţii noastre. Astfel, individul născut într-un grup sensibil economic şi social are nevoie de susţinere în accederea la elementele ce ar putea să-i asigure o existenţă în care să-şi atingă optimul de dezvoltare umană. Serviciile de prevenire au misiunea de a uşura sau asigura o astfel de continuitate în traseul individual.

Acţiunea de prevenire, aşa cum este ea înţeleasă şi practicată astăzi, se desfăşoară în liniile stabilite de lege şi ţine cont de nevoile şi dificultăţile imediate ale individului, familiei în genere, şi priveşte în concret situaţia reală, de cele mai multe ori aflată sub incidenţa unei fragilităţi psiho-sociale. Abordarea este uneori aflată sub semnul pragmatismului, dar se află, întotdeauna, în slujba individului, a soluţionării urgenţei familiei aflată în situaţie iminentă de pericol în ceea ce priveşte integritatea sa fizică şi psihică.

Importanţa cadrului, a reţelei de profesionişti, abordarea în echipă şi adaptarea tehnicilor de intervenţie în conformitate cu situaţia dată, resursele şi forţele persoanei aflate în dificultate, contextul familial, cultural şi religios, sunt elemente cheie în înţelegerea cererii şi nevoii exprimate, precum şi a înfăptuirii actului de prevenţie.

Obiectul de lucru al serviciilor de prevenire îl constituie individul, copil sau adult, aflat într-o situaţie de pericol iminent. Astfel, nesiguranţa, incertitudinea nu sunt elemente ce se pot strecura în lucrul specialistului care abordează această problematică. De aceea, în timp, s-a impus necesitatea gândirii unor instrumente de susţinere a specialistului în munca sa.

Astfel, s-a cerut în realizarea acestui demers, crearea unei reţele de specialişti din diferite domenii de activitate, cum ar fi: asistenţi sociali, psihologi, medici, profesori, poliţişti și preoţi. În mod firesc, a urmat gândirea unor programe care au în componenţa lor o axă economică şi educaţională ce vizau atât copilul cât şi adultul.

Programele desfăşurate în comunitate, în interiorul instituţiilor de învăţământ partenere, abordează teme generale şi specifice cu caracter informativ şi preventiv ce sunt adresate elevilor, precum: exploatarea prin muncă a copiilor, abuzul şi neglijarea copiilor, traficul de fiinţe umane, utilizarea internetului ca mijloc de racolare în traficul de fiinţe umane, crearea unui climat de colaborare şi prietenie prin educarea elevilor împotriva violenţei, optimizarea comunicării în cadrul familiei, conştientizarea elevilor privind acţiunea nocivă a consumului de tutun, alcool şi droguri.

Deoarece educaţia unui copil începe în familie s-a luat în considerare necesitatea formării unor grupuri de educaţie parentală care au drept scop principal dezvoltarea abilităţilor parentale. Aceste grupuri au ca tematică de lucru ce înseamnă să fii părinte, tipuri de comportamente abuzive şi transmiterea transgeneraţională, identificarea şi delimitarea rolurilor familiale, semnificaţia relaţiei dintre părinţi în influenţarea dezvoltării emoţionale a copilului, aşteptările faţă de copil, etapele dezvoltării copilului şi nevoile aferente, planning familial.

Formarea continuă a specialiştilor ce activează în domeniul social este imperativă pentru a construi intervenţii personalizate bazate pe dovezi ştiinţifice care să maximizeze potenţialul personal al individului şi să îl doteze cu abilităţile şi cunoştinţele necesare accesării resurselor comunităţii.

Accentul trebuie pus pe acest potenţial individual care există într-o stare latentă în fiecare dintre noi, specialistul acţionând ca un declanşator. Este indicat ca să existe o activitate de lobby din partea specialiştilor care au contact direct cu beneficiarii serviciilor sociale pentru crearea unui sistem de politici sociale coerente, integrate şi care să asigure resursele necesare activităţii de prevenire a marginalizării sociale.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare