Abandonul şcolar, o urgenţă invizibilă – o prioritate pentru UNICEF România

Inapoi

Problema rar dezbătută a abandonului şcolar din cadrul sistemului român de învăţământ necesită acţiuni ce nu suferă amânare. Este un fenomen atât de răspândit şi de grav încât ar trebui să reprezinte o prioritate pentru toţi actorii implicaţi în educaţie: profesori, elevi, familii, factori de decizie şi comunităţi.

Potrivit Raportului naţional asupra stării sistemului naţional de învăţământ (2008) – MECTS, în anul şcolar 2006/2007, rata abandonului şcolar pe cohortă în ciclul primar a fost de 9,8% şi de 12,4% în ciclul gimnazial. În plus, există disparităţi uriaşe între rata abandonului şcolar înregistrată în comunităţile urbane şi cea din comunităţile rurale.

Barometrul de Incluziune a Romilor (OSF, 2007) arată că 23 % dintre respondenţii romi nu au niciun fel de studii, 27 % au doar studii primare, iar 33 % au absolvit doar ciclul gimnazial – în comparaţie cu 2 %, 11 %, respectiv 24 % în cazul tuturor celorlalte minorităţi etnice luate per ansamblu. Mai mult, 95 % din romi nu au terminat liceul, spre deosebire de 60 % în cazul celorlalţi respondenţi.

Potrivit Eurostat, în România, în 2007, 19,2% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani absolviseră cu succes numai 8 clase. Aceasta înseamnă că aproximativ unul din cinci tineri nu are nicio calificare.

Mai multe studii recente au evidenţiat câteva erori legate de luarea în evidenţă a copiilor neşcolarizaţi, iar, potrivit unor estimări, 300.000-400.000 de copii de vârstă şcolară nu sunt incluşi în sistemul de învăţământ.

UNICEF şi ONG-uri partenere au analizat cauzele abandonului şcolar şi au identificat factori determinanţi la trei niveluri: familie, comunitate şi şcoală.

Cea mai răspândită cauză a abandonului şcolar este sărăcia. Aceasta stă şi la baza altor cauze, cum sunt: minorii care sunt puşi să muncească, implicarea în activităţi aflate la limita legii şi intrarea pe piaţa muncii a copiilor.

În ce priveşte familia, pe lângă sărăcie, modelele educaţionale oferite de părinţi şi de fraţi au o mare influenţă asupra comportamentului copiilor. Destrămarea familiei, sarcini timpurii şi migraţia sunt alţi factori ce pot afecta rata de participare şcolară.

La nivelul comunităţii, cauzele cel mai des întâlnite sunt: tradiţia căsătoriei timpurii, lipsa siguranţei în şcoli şi obiceiul de a întrerupe şcoala după opt clase.

În şcoli, abandonul poate fi provocat de repetenţii repetate, integrarea insuficientă a elevului în colectivul clasei sau de relaţiile proaste cu profesorii şi colegii.

Varietatea factorilor ce determină abandonul şcolar, în primul rând sărăcia, face ca această problemă să poată fi cu greu rezolvată exclusiv din perspectiva sistemului de învăţământ. Din acest motiv, UNICEF pune accent pe importanţa parteneriatelor în a asigura familiilor ajutorul necesar pentru a susţine participarea copiilor lor la educaţie şi pentru a le oferi îngrijirea şi protecţia de care au nevoie.

Dându-şi seama de gravitatea situaţiei, în 2010 UNICEF a lansat campania pentru participarea şcolară .

 

© UNICEF România
Cu avânt înainte: performanţa şcolară poate creşte stima de sine

Obiectivul campaniei este de a preveni şi a reduce abandonul şcolar şi de a creşte rata de participare şcolară, cu accent pe copiii cei mai defavorizaţi.

Campania vizează fenomenul abandonului şcolar, concentrându-se în principal asupra comunităţilor cu cele mai grave probleme în acest domeniu. Intervenţiile vor avea loc la nivelul familiei, al şcolii şi al comunităţii.

Familiile vor fi implicate în viaţa şcolii şi vor primi informaţii despre importanţa educaţiei. De asemenea, vor beneficia de formare pentru a-şi dezvolta competenţele parentale şi pentru a afla cum să promoveze interesul superior al copilului lor.

În ce priveşte unităţile de învăţământ, scopul este de a transforma şcoala într-un loc mai primitor pentru copii. Se va acorda atenţie specială colaborării cu profesorii pentru a ne asigura că:

  • dreptul la educaţie al fiecărui copil este respectat fără discriminare;
  • profesorii reuşesc să îşi adapteze metodele pedagogice pentru a pune accent mai mult pe dobândirea competenţelor (de bază) decât pe transmiterea unor informaţii copiilor;
  • profesorii reuşesc să îşi adapteze metodele pedagogice care să corespundă capacităţii de învăţare a fiecărui copil, fără a privi clasa ca un grup unitar.

Proiectul va îmbunătăţi şi resursele şcolare ale celor mai sărace şcoli prin furnizarea de rechizite şi echipamente adecvate.

La nivel comunitar, proiectul va crea sau reactiva (acolo unde există deja) o reţea comunitară pentru a-i aduce pe copii la şcoală (Consiliul Local, Inspectoratele Şcolare, Direcţia Generală de Protecţie a Copilului, sectorul privat). Mediatorii şcolari vor juca un rol important, vor fi liantul între familii, şcoală şi comunitate. Rolul lor constă în principal în a monitoriza copiii de vârstă preşcolară şi şcolară care nu sunt cuprinşi în sistem şi în a ajuta familiile să îi înscrie la şcoală sau la grădiniţă.

Pentru implementarea campaniei, UNICEF şi-a unit forţele cu Ministerul Educaţiei, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Centrul Educaţia 2000+, pentru intervenţiile din şcoli, şi cu Alianţa Civică a Romilor, pentru cele întreprinse în comunităţi şi familii.

Campania se va desfăşura în 70 de comunităţi din 30 de judeţe pe o perioadă de doi ani. Comunităţile au fost selectate în funcţie de rata ridicată a abandonului şcolar. În primul an (anul şcolar 2010-2011), campania va viza 15 judeţe cu cele mai ridicate rate ale abandonului şcolar: Arad, Bacău, Braşov, Botoşani, Caraş-Severin, Călăraşi, Constanţa, Covasna, Dolj, Giurgiu, Mehedinţi, Sibiu, Tulcea, Vâlcea şi Vrancea.

În aceste judeţe, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Centrul Educaţia 2000+ vor replica metoda Zonelor de Educaţie Prioritare; Ministerul Educaţiei va forma mediatori şcolari romi şi directori de şcoală, iar Alianţa Civică a Romilor va realiza o campanie de mobilizare la nivelul familiilor şi al comunităţilor. După primul an, rata de frecventare a şcolii din localităţile vizate se aşteaptă să se îmbunătăţească considerabil, iar comunităţile, familiile şi şcolile vor fi mobilizate pentru a găsi soluţii locale la problema abandonului şcolar şi pentru prevenirea acestui fenomen pe termen mai lung.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare