Drepturile copilului

Inapoi

Am mers în faţa clasei mele, am atras atenţia colegilor mei şi am pus întrebarea: " Ce credeţi voi despre drepturile copilului?". Spre surprinderea mea am fost ignorat, iar când am insistat să mi se dea un răspuns, am fost invitat să tac din gura, să îi las în pace, replicându-mi dur că: " Copiii nu au drepturi!".

După alte discuţii, am observat că părerea lor e oarecum aceeaşi. Fiind bombardaţi din partea părinţilor cu poveţe de genul: “bucură-te de cum e la şcoală la tine, că pe vremea mea, profesorii loveau şi puneau la colţ elevii care erau obraznici” sau “eu dacă aş fi îndrăznit să îi răspund tatălui meu aşa cum îmi răspunzi tu mie, numai Dumnezeu ştie ce aş fi paţit…!”.

Câţi dintre noi nu s-au simţit vinovaţi, când profesorul la clasă povesteşte cât a fost de asuprit de către profesorii lui şi cum a îndurat el fără nici un murmur toate acele lucruri şi cum el nu mai are dreptul să aplice aceeaşi corecţie generaţiei noastre “incontrolabile”. Făcându-ne să credem că avem prea multe drepturi, deşi probabil nu acesta este scopul lor, predecesorii noştri ne fac să renunţăm la drepturile noastre şi să fim recunoscători pentru ce avem.

Am ajuns la concluzia că mulţi copii consideră că drepturile copilului sunt diferenţele între generaţia noastră şi generaţia trecută şi prin urmare, ceva ce deja ni s-a dat, şi deşi ar fi avut potenţial să ne facă viaţa mult mai uşoară, suntem uşor dezamăgiţi de efectele insesizabile ale acesteia.

La o primă vedere am fi tentaţi să lăsăm la o parte lupta pentru drepturile copilului, deoarece ele reprezintă aparent un moft al unor copii răsfăţaţi, ce nu se mai satură să fie trataţi “cât se poate de bine”, dar eu sunt de părere că respectarea drepturilor copiilor este una din bazele morale ale unei societăţi civilizate şi am să vă explic şi de ce.

În primul rând, o persoană respectată este o persoană fericită. Acest lucru este la fel de valabil şi în cazul copiilor, respectiv al adolescenţilor. Când te uiţi în dreapta şi în stânga şi observi că “aproapele” tău este tratat altfel decât tine şi drept urmare are realizari mai mari ca tine, în ciuda efortului mic depus, încrederea în societatea ce te înconjoară scade dramatic, drept urmare, “talentele” nu ajung la locul lor, ca să fie de folos societăţii.

În al doilea rând, copiii trebuie învaţaţi să îşi apere drepturile, să lupte, pentru ca astfel, când va ocupa un loc în societate, să ştie să se descurce. Dacă toţi oamenii ar şti să îşi apere drepturile, sunt ferm convins că ar creşte considerabil calitatea societăţii, scăzând mult numărul profitorilor şi al escrocilor.

În concluzie, aş vrea să reamintesc că prin apărarea drepturilor copilului pot fi evitate situaţii dificile nu doar din copilăria individului, ci şi din întreaga lui viaţă.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare