Drepturile copilului cu autism în România

Inapoi

Imaginaţi-vă că, pentru câteva momente, veţi păşi din viaţa dumneavoastră. Veţi păşi pe cărările vieţilor unor copii bolnavi de autism.

Închipuiţi-vă cum ar fi să nu puteţi vorbi. Sau nu, mai grav, închipuiţi-vă că fiul/fiica dumneavoastră, suferă de această boală, această tulburare profundă de socializare, dezvoltare fizică şi psihică. Încercaţi să-i vorbiţi, dar nu vă răspunde, plânge, dar nu ştiţi ce-l doare, râde, dar nu ştiţi de ce.

Închipuiţi-vă că poate copilul dumneavoastră, nu va fi premiantul pe care l-aţi tot visat, că nu va fi doctorul dorit. Închipuiţi-vă că după dumneavoastră, nu ştiţi ce va face copilul care nu îi are decât pe mama şi pe tata. Ştiu, este un coşmar teribil. Este un coşmar, pentru mulţi copii, real!

Sunt copii care nu ştiu să spună : “Mama” sau “Tata”, sunt copii pe care nu oricine îi poate înţelege. Sunt copii care au început o luptă fără şanse egale, sabotaţi de viaţă şi ca şi cum n-ar fi suficient, sunt sabotaţi şi de societate.

Toţii copii au aceleaşi drepturi, conform Convenţiei cu privire Drepturilor Copilului, dar acestor copii li se încalcă următoarele drepturi :

1. Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

5. Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trăi care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.

12. Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.

13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale. Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului său dreptul acestuia la viaţa intimă, privată şi familială.

Din păcate mulţi oameni îi discriminează pe aceşti copii, fie prin o milă falsă şi jignitoare, fie prin batjocură.

Sau chiar mulţi părinţi, care au copiii bolnavi de autism, îi ţin pe aceştia în casă, de “ruşinea lumii”!

Acestor copii nu li se asigură decât formal atât educaţia cât şi asigurarea sănătăţii acestor copii cu nevoi speciale.

Copilul cu autism este sensibil, pur, un copil special şi normal, plin de energie, de viaţă.

Iar noi cei care ne-am imaginat doar viaţa acestui copil special, noi trebuie să nu-l judecăm pentru ceva care nu ţine de voinţa sa, ci să-l iubim, căci şi noi avem multe lipsuri, multe găuri ale sufletului.

14 . Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

Am ales să vorbesc eu pentru aceşti copii, fiindcă ei m-au ajutat să înţeleg ce înseamnă capriciile efemere, darul vieţii, darul de a fi sănătos, darul de a iubi necondiţionat şi ruşinea minciunii sufleteşti.

Deficienţele acestor copii sunt doar nişte limite, nu ar trebui să fie un zid! Poate pentru ei sunt nişte limite mici, în comparaţie cu societatea care nu este capabilă să înţeleagă aceşti copii deosebiţi.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare