Domnule primar

Inapoi

Mă numesc Brăgaru Claudiu, din clasa a III-a B, de la Şcoala Nr. 64 ,,Ferdinand I'', din Bucureşti. Stiu că sunteţi foarte ocupat cu treburile oraşului nostru, dar mi-ar plăcea să veniţi în vizită la noi la şcoală să vedeţi câte activităti interesante facem împreuna cu doamna învăţătoare.

De exemplu, am învăţat anul trecut despre drepturile pe care le avem noi, copiii. M-am simţit minunat când am aflat că şi noi avem niste drepturi, dar m-am întristat foarte repede văzând cât de uşor ne sunt încălcate acestea.

Văd de multe ori pe stradă copii care nu merg la şcoală şi care trebuie să muncească pentru a-şi întreţine fraţii şi surorile sau care sunt puşi de adulţi să cerşească. Este foarte trist că nu au şi ei parte de o şcoală şi de profesori blânzi care să îi înveţe lucruri bune. Nu aţi putea face şi pentru ei ceva? Pe acesţi copii săraci mi-aş dori să îi puteţi ajuta cu bani sau rechizite pentru a putea merge la şcoală să nu se simtă discriminaţi faţă de ceilalţi copii.

Am aflat de la doamna învăţătoare că orice copil trebuie să trăiască în siguranţă, într-un mediu curat. Pentru că acest drept să nu ne fie încălcat vă rog să încercaţi să ne oferiţi parcuri curate şi sigure, care să nu ne rănească, iar lacurile din parcuri să fie protejate cu garduri, pentru ca cei mici să nu cadă. Şi m-aş simţi mai în siguranţă dacă în apropierea şcolilor ar fi multe semnale care să îi avertizeze pe şoferi că sunt în zonă cu mulţi copii.

SPER CĂ VEŢI LUA ÎN CONSIDERARE DORINŢELE MELE.

Vă mulţumesc.

Domnule Primar,

 

Sunt Florin Ştefan, din clasa a-III-a B şi chiar dacă am doar 9 ani am înţeles ce înseamnă să avem drepturi şi cum putem lupta împotriva încălcării lor.

În familia şi în clasa mea nu am de ce să mă tem, dar nu prea ştiu dacă pot fi la fel de curajos când ies pe stradă. De multe ori mi-au fost încălcate drepturile, când în drum spre casă, baieţi mai mari m-au buzunărit şi mi-au luat telefonul sau adidaşii de la educaţie fizică. Aş fi vrut să am putere să mă lupt cu ei, dar mi-am dat seama că sunt prea mic. Oare cum am putea schimba acest lucru? Poate împreună încercăm să-i facem pe ceilalţi mai buni. Dacă ar fi aflat şi ei de la şcoală că trebuie să ne respectăm unii pe ceilalţi, poate s-ar fi comportat diferit.

Ştiu că toţi copiii au dreptul la joacă şi la recreere într-un mediu fără pericole, dar eu vreau să vă spun că fără părinţii mei nu aş putea să ies în faţa blocului să mă joc pentru că îmi este teamă de câinii vagabonzi, care sunt murdari şi uneori agresivi.

Cea mai mare bucurie a mea ar fi să mă pot juca în siguranţă când vin de la şcoală.

Când voi fi mare voi face tot ce pot pentru ca toţi copiii pe care îi cunosc să aibă o copilarie fericită.

Vă mulţumesc

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare