De fapt…ce sunt drepturile omului?!

Inapoi

Numele meu este Ciupitu Mihaela, sunt elevă în clasa a X-a A la Colegiul "Nicolae Cornăţeanu" Tulcea. Am 16 ani şi de multe ori mă gândesc: "ce sunt drepturile omului? ce sunt drepturile romilor?!"

Trăim într-o ţară democratică… liberă… însă unde e libertatea?! La români şi restul minorităţilor, exclusă fiind, ca dintotdeauna, comunitatea romă. De ce? Pentru că romii nu au acces la informaţie, pentru că sunt marginalizaţi, daţi la o parte, segregaţi. Lipsa informării îi face să nu poată să se exprime, să nu poată face ceva împotriva acestei nedreptăţi. Nu este corect ce se întâmplă în zilele noastre…

Oriunde mergem, întâlnim cazuri de discriminare. Să fie oare culoarea pielii, ori a ochilor, ori dialectul vorbit motivul pentru care suntem daţi la o parte? Şi noi avem dreptul la viaţă, avem dreptul să urmăm o şcoală, să ne facem o profesie, să ne urmăm o cale, însă de multe şi nefericite dăţi, nu reuşim să ajungem la capăt, căci intervin persoane ce ne vor răul, factori care ne impiedică să devenim cineva. Încă de la naştere suntem catalogaţi drept ,,persoane rele” şi aşa suntem priviţi toată viaţa, ca nu cumva să ajungem să luăm locul unui român sau a unui alt minoritar.

Unde este dreptatea? Unde sunt autorităţile care să ne susţină? Majoritarii nu sunt de partea noastră, aşa că trebuie să suferim zi de zi din cauza nepăsării celor din jur. Fie că este vorba de şcoală, de medic, de preot, niciodată nu avem întâietate, iar de multe ori ne sunt închise uşi, suntem jigniţi şi daţi la o parte. Practic în societatea în care trăim suntem o povară, iar atunci când în familiile noastre are loc un deces, la români e motiv de bucurie că ,,am mai scăpat de unul”. Cui să ne plângem? Specialiştii în probleme de romi îşi dau şi sufletul încercând să rezolve ceva, aşa, măcar câte puţin, însă nicio schimbare nu se observă.

Suntem arătaţi cu degetul că nu ne merg copii la şcoală! Păi cum să meargă dacă bieţii învăţăcei nici nu apucă să înveţe alfabetul că deja se trezesc că toată clasa râde de ei doar pentru că sunt ,,coloraţi”. De asemenea, igiena este un alt motiv pentru care romii sunt discriminaţi. Pentru un colectiv, nu contează dacă o persoană este mai sărăcuţ îmbrăcată, dar totuşi curată, căci pe fruntea acelei persoane tot eticheta de ,,rom murdar” este pusă. Cu aceste probleme ne confruntăm zi de zi, însă încercarea de a schimba mentalităţi şi de a dovedi că şi noi suntem oameni, că şi noi avem drepturi egale cu ale tuturor este în zadar. Trebuie să facem ceva, astea sunt cuvintele ori gândurile fiecăruia dintre noi care se confruntă cu aceste nedreptăţi, însă ne lovim de un zid ori de câte ori încercăm să schimbăm ceva. Şi ştim că nu e drept, toată lumea ştie asta, însă aceeaşi problemă şi durere în sufletul nostru va rămâne ceva timp de acum înainte…

Deşi romii sunt cetăţeni români şi teoretic egali cu toţi ceilalţi, au fost prezenţi în România de peste 600 de ani şi majoritatea au ca limbă maternă româna, ei sunt încă văzuţi ca străini pentru simplul fapt că arată diferit.

Datorită stilului lor de viaţă şi discriminării, romii nu au avut pentru mult timp acces la sistemul judiciar şi nu au putut să-şi apere drepturile sau chiar să-şi exprime punctul de vedere.

Ca orice minoritate, romii sunt uşor de catalogat. Câteva exemple de unguri care au refuzat să vorbească româneşte în Transilvania au dus la poveşti de genul că toţi locuitorii anumitor localităţi refuză să vorbească româneşte; câteva exemple din mass-media de romi care fură au dus la generalizarea că toţi romii fură. Când non-romii fură miliarde din buget şi sărăcesc întreaga ţară, vina cade pe ei personal. Când un rom fură o găină pentru a-şi hrăni familia, vina cade asupra lui dar în acelaşi timp şi asupra tuturor romilor. Datorită codului celor “pure” şi “impure”, romii păstrează norme stricte ale igienei, în măsura posibilităţilor materiale. Prejudecăţile de genul “romii nu se spală” se datorează deci culorii pielii sau situaţiei materiale.

Sistemul şcolar refuză să recunoască romii ca o minoritate culturală cu interese şi nevoi diferite de cele ale restului populaţiei. Aceasta, asociată cu motive economice a dus la situaţia educaţională cu care se confruntă romii astăzi. Un alt factor este discriminarea la locul de muncă. Un rom, chiar educat, are puţine şanse de a primi posturi de conducere. Educaţia pur şi simplu nu este văzută ca o modalitate de a reuşi în viaţă pentru romi.

Ne aflăm într-un cerc vicios de discriminare, lipsă de respect, lipsă de interes, lipsă de înţelegere din partea românilor care duce la sărăcie, care duce la creşterea criminalităţii şi la lipsa de educaţie în rândul romilor…

Aceste prejudecăţi persistă şi pentru că este nevoie de un ţap ispăşitor, în special în condiţiile economice dificile în care se află ţara noastră. România nu are o reputaţie prea bună… Motivele sunt complexe şi în general greu de izolat. Totodată, ele sunt greu de acceptat. Romii însă sunt uşor de învinuit pentru aceasta. Odată ce romilor li s-a atribuit acest calificativ, mentalitatea este greu de schimbat. Cine e interesat de romii care nu fură? Cine este interesat de romii care fac cinste ţării noastre peste hotare? Nimeni. Mass-media exploatează interesul populaţiei cu titluri de genul: “un ţigan a furat” şi prin aceasta contribuie la continuarea acestui cerc vicios, deoarece majoritatea populaţiei primeşte informaţii despre romi din mass-media şi nu de la romi. Romii pe care îi văd oamenii nu sunt, în general, reprezentativi: un cerşetor rom sau un copil al străzii este mai uşor de văzut decât un copil rom care se duce la şcoală.

Mulţi romi care au un statut social şi economic mai ridicat nu spun la toată lumea că sunt romi pentru că prin aceasta nu au nimic de câştigat ci multe de pierdut.

Ar fi bine dacă s-ar promova valorile Uniunii Europene în şcolile din România şi mai mult dacă am promova în mod concret valorile comunităţilor rome din România.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare