Un tată singur priveşte spre viitor

Inapoi

Mama lui Sebastian, a plecat la muncă în Spania acum trei ani … şi nu s-a mai întors. Tatăl său vorbeşte despre viaţa grea de părinte singur şi cum a devenit un tată mai bun pentru cei doi fii ai săi după ce a urmat cursurile de educaţie parentală.

Autor: Debbie Stowe

Mai erau câteva zile până la prima aniversare a lui Claudiu. La 7 dimineaţa, mama lui l-a alăptat. La 8.30, i-a dat un pupic de rămas-bun lui Sebastian, fratelui mai mare al lui Claudiu, după care a plecat de acasă. A pornit spre Spania, asemenea altor mii de români ce lasă în urmă în fiecare an oraşele şi satele natale pentru a pleca în Europa de Vest, în căutarea unor salarii mai mari. Dar, spre deosebire de ceilalţi migranţi care acceptă acest aranjament imperfect pentru a le putea oferi familiilor lor un trai mai bun şi care vin acasă în vizită de câte ori au ocazia, mama lui Claudiu şi a lui Sebastian nu s-a mai întors niciodată.

“Nu m-a sunat deloc, nici măcar de ziua mea” spune Sebastian, un băieţel blajin ce pare mai mic decât alţi copii de opt ani. “Când era acasă, îmi spunea poveşti şi îmi făcea baie. Acum, tati face tot ceea ce făcea mami când era cu noi. Într-o noapte, în timp ce eu dormeam, mama l-a sunat pe tata şi i-a spus la telefon că nu se mai întoarce acasă. Mi-e dor de mama.”

Lui Constantin, tatăl băieţilor, nu i-a fost uşor când s-a trezit dintr-odată singur cu cei doi copii mici. “Mi-e greu când le fac baie. Trebuie să…” spuse în sinea lui. Rămânând singurul părinte în familie, a trebuit nu doar să preia două roluri, ci şi să îşi reanalizeze ideile conservatoare legate de creşterea copiilor. “După părerea mea… într-o familie trebuie să existe doi părinţi. Tatăl oferă copiilor protecţie, iar mama căldură. Eu am încercat să le ofer şi protecţie, şi căldură. Dar nu e acelaşi lucru….înţelegeţi. Mama este mama.”

Tensiunea provocată de absenţa soţiei lui l-a afectat pe Constantin, care se descurcă greu singur cu copiii lui, al căror comportament s-a deteriorat de asemenea după plecarea bruscă a mamei lor. “Am aflat lucruri rele despre ei: nu se comportau cum trebuie; făceau tot felul de prostii – vă daţi seama. A trebuit să ţip la ei.”

Dar ajutorul nu a întârziat să vină din partea fundaţiei Holt prin cursurile de educaţie parentală finanţate de UNICEF. Constantin s-a întors pe băncile şcolii şi a învăţat câteva strategii prin care să facă faţă situaţiei. Într-o atmosferă caldă şi prietenoasă – pe perete este afişată traducerea în română a celebrului citat din Virginia Satir “Avem nevoie de patru îmbrăţişări pe zi pentru a supravieţui. Avem nevoie de opt îmbrăţişări pe zi pentru a ne menţine pe linia de plutire. Avem nevoie de douăsprezece îmbrăţişări pe zi pentru a creşte.” – Constantin şi colegii săi (în mare majoritate femei) au fost încurajaţi să găsească soluţii, altele decât stresul şi plânsul. “Orice se poate rezolva”, aceasta e concluzia.

Cursurile au schimbat semnificativ tehnicile parentale ale lui Constantin, dar şi starea lui de spirit. “Înainte de a urma aceste cursuri, eram la pământ. Ţipam toată ziua când el [Sebastian] făcea greşeli la teme. Dar, după cursuri, am învăţat să fiu mai calm. De fiecare dată când greşea, mă gândeam la ceea ce am învăţat la cursuri sau la ce făceam eu când eram de vârsta lui.”

Pe peretele clasei, se află un alt citat, de data asta din Aristotel: “Oricine poate să se înfurie, este uşor; dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ce trebuie şi cum trebuie nu este uşor.” Este un mesaj pe care Constantin l-a luat în serios. “La sfârşitul cursului, am învăţat cum să îmi controlez furia, cum să comunic cu copiii mei. Comunicarea m-a ajutat enorm. Le-am spus că orice s-ar întâmpla, tatăl lor îi iubeşte nespus de mult. Aş face orice pentru ei…”

Chiar dacă aceste cursuri nu sunt în măsură să reîntregească familia lui Claudiu şi a lui Sebastian, totuşi au adus mai multă armonie în casa lor, iar abilităţile nou descoperite ale lui Constantin reuşesc oarecum să compenseze absenţa mamei. Cu candoarea unui copil, Sebastian afirmă acum, “Îmi iubesc tatăl mai mult decât mama.”

Tatăl lui nu se îndoieşte de eficacitatea cursurilor: pe lângă faptul că doreşte să urmeze un al doilea curs pentru a continua procesul de învăţare, s-a implicat cu entuziasm şi în crearea unei reţele de sprijin în sat, prin care părinţii stau cu copiii altor părinţi în caz de nevoie. Constantin adaugă: “Ar fi bine ca orice persoană din ţara asta să urmeze aceste cursuri.”

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare