Parenting-ul sau cum să construieşti astăzi viitorul copilului tău

Inapoi

Departe de a fi doar o problemă de familie, bunăstarea copiilor de azi este cheia spre viitor a oricărei societăţi. Raluca Zaharia subliniază de ce are nevoie un copil pentru a creşte şi a deveni un adult fericit şi sănătos.

Autor: Raluca Zaharia – Specialist Program Educaţie, UNICEF România

Viitorul oricărei societăţi depinde de capacitatea sa de a se îngriji de sănătatea şi bunăstarea următoarei generaţii. Pe scurt, copiii de azi sunt cetăţenii, angajaţii şi părinţii de mâine. Dacă investim în mod înţelept în copii şi familie, răsplata generaţiei de mâine va fi capacitatea de a trăi ca adulţi productivi şi responsabili. Dacă nu reuşim să oferim copiilor ceea ce au nevoie pentru a pune bazele solide ale unei vieţi sănătoase, punem în joc siguranţa şi prosperitatea noastră.

În ceea ce priveşte îngrijirea copilului, studii recente au demonstrat că, în general, capacităţile parentale prezic în mare măsură dezvoltarea socială, emoţională şi cognitivă şi sunt chiar mai importante decât frecventarea unui centru de îngrijire a copilului, în special dacă serviciile acestuia nu sunt de cea mai bună calitate.

O îngrijire de calitate, înseamnă, alături de o bună îngrijire părintească, dezvoltarea mentală normală a copiilor şi achiziţia de competenţe sociale pozitive.

Prin urmare, este extrem de important ca strategiile ce vizează dezvoltarea armonioasă a copilului şi pregătirea lui pentru şcoală să includă educaţie parentală, servicii de îngrijire de calitate a copilului, servicii primare de sănătate, nutriţie şi igienă.

Parenting-ul poate fi definit ca “o sumă de activităţi deliberate care au ca scop asigurarea supravieţuirii şi dezvoltării copilului. Aceste acţiuni pot fi sau nu realizate de părintele biologic al copilului.”(1) Termenul de ‘părinte’ denotă în general relaţia biologică dintre tată sau mamă şi copil, dar se poate referi în sens larg şi la adulţii care cresc acel copil fără a exista vreo legătură biologică între ei.

Ce se întâmplă – sau nu se întâmplă – cu copiii în primii ani ai vieţii este esenţial atât pentru bunăstarea lor imediată, cât şi pentru viitorul lor.

Cine a avut parte de stimulare adecvată încă din primii ani de viaţă, are mai multe şanse să crească sănătos, să îşi dezvolte limbajul şi capacitatea de învăţare, să meargă la şcoală şi să ducă o viaţă productivă şi împlinită. Cu toate acestea, în lumea întreagă mai există încă milioane de copii cărora li se refuză dreptul de a-şi atinge potenţialul maxim de dezvoltare.

Potrivit Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC), familia deţine principala responsabilitate pentru a asigura drepturile fundamentale ale copiilor şi reprezintă cadrul de bază în care copiii sunt îngrijiţi şi crescuţi, în care se creează primele relaţii importante şi se pun bazele dezvoltării lor.

Fiecărui copil trebuie să i se asigure cel mai bun start în viaţă – căci viitorul său, şi chiar şi viitorul comunităţii sale, al naţiunii şi al lumii întregi, depinde de acest lucru.

Toţi copiii au nevoie şi au dreptul de a beneficia de parenting. Parenting-ul înseamnă să oferi permanent îngrijirea şi sprijinul de care are nevoie copilul pentru a supravieţui şi a se dezvolta. Aceste lucruri implică să îi asiguri copilului:

  • stimulare /educaţie timpurie optimă
  • protecţie împotriva pericolelor fizice
  • nutriţie şi îngrijiri medicale adecvate
  • relaţii interactive şi afectuoase cu persoanele de referinţă
  • aşteptări realiste asupra mediului înconjurător şi a adulţilor
  • oportunitatea de a învăţa să coopereze, să împartă şi să ajute
  • şansa de a deveni independent, de a fi responsabil şi de a alege
  • oportunităţi de a lua parte la activităţi ce contribuie la dezvoltarea sa cognitivă
  • sprijin pentru dezvoltarea stimei de sine şi a autocontrolului
  • oportunitatea de a socializa, de a face parte dintr-un grup şi de a avea o identitate culturală, cu alte cuvinte simţul apartenenţei
  • modele pozitive de urmat în viaţă.

Îngrijirea şi sprijinul acordat permanent de părinţi joacă un rol crucial în dezvoltarea copilului la potenţial maxim. Cu toate acestea, părinţii din lumea întreagă se confruntă cu obstacole greu de depăşit, cum ar fi efectele HIV/SIDA, consumul de droguri, sărăcia extremă, părăsirea comunităţii în căutarea unui loc de muncă, consecinţele conflictelor armate ş.a.m.d. Adesea, părinţii nu deţin abilităţile, cunoştinţele sau resursele necesare pentru a-şi creşte copiii astfel încât să asigure dezvoltarea lor la potenţial maxim.

În dorinţa de a ajuta familiile să dobândească abilităţile şi cunoştinţele de care au nevoie pentru a putea oferi copiilor îngrijire, hrană şi protecţie, UNICEF se concentrează pe programe de educaţie parentală adaptate la diferitele nevoi ale copiilor şi ale îngrijitorilor/părinţilor lor. De exemplu, unele programe se axează pe educaţia mamelor sau a îngrijitorilor ajutându-i să înţeleagă cum se dezvoltă copilul lor şi cum pot acţiona în mod adecvat, altele sugerează moduri prin care taţii pot deveni mai activi în viaţa copiilor lor. De asemenea, există programe ce vizează formarea unor abilităţi care, deşi nu ţin direct de parentalitate, pot spori capacitatea părintelui de a-şi creşte copilul. Spre exemplu, cursuri de calificare profesională care să ajute părinţii să obţină un venit mai consistent, permiţându-le să dedice mai multe resurse sănătăţii, nutriţiei şi educaţiei copiilor lor.

Cum procedează UNICEF? UNICEF promovează parenting-ul pe mai multe căi. Pe de o parte, UNICEF lucrează cu mass-media naţională şi locală pentru a transmite mesaje simple, dar eficiente. Pe de altă parte, colaborează cu specialişti cu pregătire care îndrumă părinţii şi/sau îngrijitorii. Voluntari şi formatori discută cu părinţii în mod individual sau în grup. Grupurile de părinţi îşi împărtăşesc experienţele trăite şi învaţă unii de la alţii. Abordarea la nivel comunitar permite UNICEF să ajungă la un număr mai mare de părinţi şi de copii pentru a le acorda sprijinul de care au nevoie în dezvoltare. Când părinţii au acces la competenţele şi informaţiile necesare, copiii reuşesc să îşi atingă potenţialul maxim de dezvoltare – să crească stabili din punct de vedere emoţional, sociabili, isteţi şi sănătoşi.

(1)Hoghughi Masud (2004). Parenting – An Introduction. Handbook of Parenting: Theory and research for practice. p.5.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare