Contează cum ne creştem copiii

Inapoi

Ce înseamnă să fii un bun părinte? Luminiţa Costache reflectă asupra răspunsului la această întrebare şi trece în revistă câteva din proiectele derulate de UNICEF în ultimii ani menite să ajute părinţii să facă faţă celei mai importante meserii din lume.

“Dacă există ceva ce dorim să schimbăm la copilul nostru, ar trebui să ne uităm mai întâi la noi înşine dacă nu există ceva ce ar trebui schimbat la noi.” – C.G. Jung

Autor: Luminiţa Costache – Specialist Program Educaţie, UNICEF România

Pentru fiecare copil, contează modul în care este crescut de părinţii săi. Fiecare ne naştem cu personalităţi şi caracteristici unice, dar modul în care gândim şi ne comportăm este influenţat şi de modul în care suntem crescuţi.

Studiile arată că părinţii joacă un rol cheie în toate aspectele ce ţin de dezvoltarea copilului şi că parenting-ul are un impact major asupra şanselor copilului de a-şi atinge potenţialul său maxim de dezvoltare. Relaţiile puternice şi afectuoase cu părinţii, aprecierea, interesul arătat de părinţi şi implicarea acestora în educaţia copilului, sunt direct legate de obţinerea unor rezultate mai bune de către copii. Dezvoltarea copilului depinde de calitatea relaţiei dintre părinte şi copil.

Fiecare copil este unic şi are ritmul său propriu de dezvoltare. La rândul său, fiecare părinte este unic. Părinţii trebuie să înveţe să îşi cunoască copilul şi personalitatea lui şi să răspundă individualizat nevoilor sale. A fi un bun părinte presupune întâlnirea fericită a două individualităţi, părinte şi copil, pe drumul parcurs de copil în dezvoltarea sa împreună cu părintele, care învaţă împreună cu şi de la copilul său, astfel încât acesta din urmă să se poată dezvolta la potenţialul său maxim.

În general, avem impresia că ştim din naştere cum se creşte un copil. A fi părinte este cea mai importantă meserie a vieţii noastre şi, asemenea oricărei alte meserii, trebuie să o învăţăm, iar uneori avem nevoie de sprijin pentru aceasta.

Nu există o reţetă universală pentru cum să creşti un copil. În fiecare clipă, putem învăţa ceva nou care ne ajută să devenim părinţi mai buni. Principiul de bază al programelor de educaţie parentală este că, indiferent de statutul nostru social sau de starea noastră materială, de nivelul de educaţie ş.a.m.d., cu toţii ne putem îmbunătăţi stilul parental. Participarea la un program de educaţie parentală nu trebuie etichetată ca o lipsă a abilităţilor parentale, ci trebuie privită ca un lucru realizat din dorinţa de îmbunătăţire şi dezvoltare a competenţelor parentale. Participarea părinţilor la programe de educaţie parentală contribuie la îmbunătăţirea relaţiilor de familie, dar şi la modul în care părinţii se privesc pe ei înşişi ca indivizi. Cu cât părinţii ştiu mai multe, cu atât pot acţiona mai eficient şi pot rezolva cu succes problemele de familie.

Având în vedere influenţa sa asupra dezvoltării copilului, parenting-ul, împreună cu alte componente de dezvoltare timpurie a copilului, îi asigură acestuia cel mai bun start în viaţă. Parenting-ul oferă şanse egale pentru un bun start în viaţă pentru toţi copiii, şi este calea cea mai eficientă de a oferi fetelor şi băieţilor din comunităţile cele mai dezavantajate posibilitatea reală de a depăşi barierele sociale sau de gen. Parenting-ul este cu atât mai important în situaţiile de criză în care copiii şi familiile sunt expuse la riscuri crescute şi capacitatea familiilor de a face faţă situaţiei este scăzută.

În concordanţă cu misiunea sa de a asigura realizarea tuturor drepturilor copilului, UNICEF România a sprijinit multe din iniţiativele de educaţie parentală lansate după 1990.

  • În 1992, Ministerul Educaţiei, cu sprijinul UNICEF, a iniţiat un program pilot de educaţie timpurie – PETAS (Program de Educaţie Timpurie pe Arii de Stimulare), ce a inclus şi o componentă de educaţie parentală, prin care s-au înfiinţat Centrele de Resurse pentru Părinţi. Programul a fost implementat cu rezultate importante pentru sistemul de învăţământ preşcolar şi până la finalul său, în anul 1998, a ajuns să aibă acoperire naţională graţie sprijinului acordat de inspectoratele şcolare judeţene şi de autorităţile locale.
  • În 1998, Fundaţia Copiii Noştri a început derularea programului de educaţie a părinţilor “Educaţi Aşa!”. Acesta are la bază metoda elaborată de Institutul Olandez pentru Îngrijiri şi Bunăstare (NIZW), adaptată la realităţile şi nevoile româneşti. Programul se adresează părinţilor cu copii ce au vârste cuprinse între 3 şi 12 ani. Între 1998 şi 1999, cu sprijinul Ministerului Educaţiei, programul a fost implementat în 3 judeţe pe diferite grupuri de părinţi. Începând cu anul 2000, programul a beneficiat de sprijin din partea UNICEF şi a fost adoptat de Ministerul Educaţiei ca Program Naţional de Educaţie Parentală în Învăţământul Preşcolar (PNEPIP), fiind extins treptat până a ajuns la acoperire naţională în 2005. Până în prezent, 76.000 de părinţi au participat la cursuri de educaţie parentală în cadrul acestui program. Astfel de cursuri sunt organizate în 43% din grădiniţele din România, iar UNICEF doreşte să sprijine extinderea programului pentru a cuprinde şi restul de 57%.
  • În 2000, Fundaţia Holt România a demarat programul de educaţie parentală “Cum să devenim părinţi mai buni”. Acest program are la bază cursul “Make Parenting a Pleasure” elaborat de organizaţia Birth to Three din S.U.A., care a fost adaptat la realităţile şi nevoile româneşti. Programul s-a bucurat de sprijin din partea UNICEF încă de la bun început. Holt formează educatori parentali şi organizează cursuri de educaţie parentală în principal pentru părinţii cu copii ce au vârste cuprinse între 0 şi 3 ani.
  • În 2004, Asociaţia Română pentru Educaţie şi Dezvoltare, în parteneriat cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi UNICEF, a iniţiat proiectul “Educaţia viitorilor părinţi”. În cadrul proiectului, au fost elaborate programa şi materialele auxiliare pentru materia opţională “Educaţia viitorilor părinţi” pentru clasele IX-XII, ghidul pentru profesori şi ghidul pentru elevi. Proiectul a fost implementat în 17 judeţe.
  • În 2006, UNICEF a realizat, în colaborare cu Fundaţia Copiii Noştri şi Step by Step, studiul “Cunoştinţe, Atitudini şi Practici Parentale în România”. Acesta a fost primul studiu de referinţă realizat la nivel naţional referitor la cunoştinţele, atitudinile şi practicile părinţilor sau la modelele de creştere, îngrijire şi educare a copilului întâlnite în familiile din România. Rezultatele studiului au fost utilizate pentru dezvoltarea Strategiei privind Educaţia Timpurie şi elaborarea Strategiei de Educaţie Parentală.
  • În 2006, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, în colaborare cu UNICEF, a pus bazele unui program de formare pentru educatori parentali din cadrul Programului Naţional de Educaţie Parentală în Învăţământul Preşcolar în vederea introducerii abordării de gen în cursurile cu părinţii.
  • În 2007, Step by Step, cu sprijinul UNICEF, a iniţiat proiectul “Centrul multifuncţional de dezvoltare timpurie a copilului” ce include şi activităţi de educaţie parentală. Centrul multifuncţional presupune regândirea serviciilor pentru copiii din creşele şi grădiniţele de stat, în concordanţă cu “Strategia de Educaţie Timpurie” şi cu principiile de dezvoltare timpurie a copilului. Proiectul a fost implementat iniţial în 2 unităţi din 2 judeţe, iar în 2009 a fost extins în alte 5 judeţe (un centru pe judeţ).
  • În 2007, Holt România, în parteneriat cu UNICEF, a demarat programul “Educaţia parentală la tine acasă”, al cărui grup ţintă sunt părinţii din comunităţile rurale. Până la ora actuală, au fost implicate în proiect 54 de comunităţi.
  • În 2008, UNICEF şi Ministerul Educaţiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), Ministerul Sănătăţii şi ONG-uri active în sfera parenting-ului au început elaborarea Strategiei Naţionale Integrate pentru Formarea şi Dezvoltarea Competenţelor Parentale. Proiectul de Strategie a fost transmis spre consultare şi adoptare instituţiilor cu atribuţii în domeniul educaţiei parentale.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare