Romii în Europa

Inapoi

UNICEF lucrează la o gamă variată de iniţiative ce abordează dificultăţile cu care se confruntă romii în întreaga Europă. Cu o populaţie între opt şi douăsprezece milioane, reprezintă una dintre cele mai mari şi mai vulnerabile minorităţi.

“Nu cerem să ni se acorde un tratament preferenţial, ne dorim doar aceleaşi şansele ca toţi ceilalţi”

(Citat din declaraţia unui tânăr rom)

Autor: Gordon Alexander, Specialist Politici Regionale, Birou Regional UNICEF pentru Europa Centrală şi de Est/ Comunitatea Statelor Independente

De la sosirea lor în Europa pentru prima dată în secolul al XIV-lea, romii au fost persecutaţi şi discriminaţi. Sentimentul anti-rom şi xenofobia sunt şi astăzi larg răspândite, romii reprezentând în prezent un grup etnic ce se confruntă cu cel mai ridicat nivel de sărăcie şi de excludere socială din Europa. Dintre ţările în care UNICEF desfăşoară programe, 11 state din Europa de Est şi de Sud-Est au o minoritate romă numeroasă (Bulgaria, România, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Muntenegru, Kosovo, Macedonia, Croaţia, Turcia şi Moldova). Şi în Ucraina şi Rusia există o populaţie romă consistentă, dar se cunosc prea puţine la ora actuală despre situaţia acestora.

În Europa de Sud-Est, se estimează că trăiesc 3,7 milioane de romi, aproximativ 1,7 milioane din ei (46%) fiind copii. Estimările Băncii Mondiale privind numărul total al romilor sunt aproape de cinci ori mai mari decât datele de recensământ. În timp ce populaţiile majoritare prezintă o tendinţă de scădere în ţările studiate, populaţiile rome cresc într-un ritm rapid. În Bulgaria, Macedonia, România şi Serbia, procentul cetăţenilor cu o vârstă sub 19 ani este între 22% şi 29% la nivelul întregii populaţii, în comparaţie cu 41% – 47% în cazul romilor.

Populaţiile rome sunt mult mai tinere decât populaţiile majoritare datorită efectului combinat al natalităţii ridicate şi al speranţei de viaţă mai scăzute. Având în vedere că minorii reprezintă între 40% şi 50% din populaţia romă, trebuie acordată o atenţie specială condiţiilor în care cresc aceştia pentru a le asigura dreptul de a se dezvolta la potenţialul lor maxim.

Romii nu se bucură de aceleaşi oportunităţi educaţionale ca şi restul populaţiei. Prin urmare, au şanse reduse de a participa activ la viaţa socială, economică şi politică în ţara lor, devenind vulnerabili la exploatare, şomaj, sărăcie şi abuz. Rata alfabetizării femeilor rome este semnificativ mai mică decât în cazul bărbaţilor de aceeaşi etnie, remarcându-se astfel o problemă de inegalitate de gen în ceea ce priveşte accesul la educaţie. Aceasta este o problemă gravă având în vedere că bunăstarea familiei şi a copiilor este strâns legată de nivelul de educaţie al mamei.

Organismele internaţionale de apărare a drepturilor omului, cum este Comitetul pentru Drepturile Copilului şi Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CEDR), au semnalat în mod repetat violări ale acestor drepturi în cazul romilor în Observaţiile Concludente pe care le-au adresat statelor europene. În acelaşi timp, procesul de extindere a Uniunii Europene a atras atenţia asupra situaţiei romilor, atât în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor omului, cât şi recunoaştere faptului că nu se poate crea o Europă incluzivă din punct de vedere social fără incluziunea romilor şi a altor categorii vulnerabile din societate. În concluziile sale din decembrie 2007, Consiliul European a menţionat romii pentru prima dată în mod expres şi a cerut statelor membre şi Uniunii Europene să facă apel la orice mijloc pentru a ameliora situaţia acestora. În plus, a cerut Comisiei Europene să analizeze politicile şi instrumentele existente şi să raporteze Consiliului progresele înregistrate.

În 2005, nouă state din Europa Centrală şi de Sud-Est, în colaborare cu Banca Mondială, PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), Institutul pentru o Societate Deschisă şi ONG-uri rome, au lansat Decada de Incluziune a Romilor, angajându-se să amelioreze condiţiile de trai ale romilor şi să combată discriminarea împotriva lor. Ulterior, alte trei noi state s-au alăturat iniţiativei, inclusiv Spania, primul stat UE “cu vechime”. UNICEF a devenit membru oficial în 2007. Activităţile desfăşurate în cadrul Decadei Romilor se axează pe planuri naţionale de acţiune ce vizează patru domenii prioritare: locuinţe, locuri de muncă, sănătate şi educaţie. Toate sunt domenii importante pentru comunitatea romă, dar o abordare atât de categorică ignoră într-o mare măsură o serie de probleme fundamentale, cum sunt discriminarea şi statutul neclar privind cetăţenia multor familii rome. Copiii şi tinerii, deşi reprezintă cel mai mare grup al populaţiei rome, intră în sfera domeniului educaţiei şi oarecum al sănătăţii, dar ar trebui să facă obiectul unor strategii complete şi să devină o prioritate pentru a putea ieşi din ciclul privaţiunilor în care sunt prinse multe comunităţi rome. Decada Romilor cunoaşte un moment de ascensiune. Ţările incluse în această iniţiativă şi activiştii romi fac lobby pentru o politică europeană privind romii, în timp ce reprezentanţii romilor se fac tot mai des auziţi, criticând eşecul guvernelor de a înregistra progrese. Procesele de suport reciproc, cu guverne care învaţă din experienţa altor ţări, devin tot mai active.

La nivel european, cu România şi Bulgaria ca state membre – două ţări cu minorităţi rome numeroase -UE nu mai poate ignora sau trata problematica romilor în principal ca o problemă externă. Uniunea Europeană are nevoie de o strategie coerentă, pe termen lung. Aceasta a fost tema primului Summit UE privind Romii, ce a avut loc în septembrie 2008 la Bruxelles, şi care a recunoscut că politicile naţionale nu sunt suficiente pentru a schimba situaţia romilor, fiind nevoie de acţiuni la nivel european. Eşecul statelor de a asigura femeilor şi copiilor romi drepturile cuvenite a fost un subiect cheie pe agenda summit-ului.

Reuniunea a subliniat şi importanţa măsurilor anti-discriminare şi necesitatea de a implica într-o mai mare măsură societatea civilă, în general, şi comunitatea romă, în particular.

Cu toate acestea, s-au produs puţine schimbări tangibile în viaţa romilor din Europa, existând o discrepanţă semnificativă între strategii şi planuri de acţiune, pe de-o parte, şi implementarea efectivă a acestora, pe de altă parte. Copiii sunt incluşi în puţine politici şi strategii actuale, în afara de cele ce privesc desegregarea în educaţie, deşi numărul mare de copii şi tineri la nivelul populaţiei rome le permite să joace rolul generaţiei schimbării. Voinţa şi leadership-ul politic, mai ales la nivel local, esenţiale pentru realizarea schimbărilor sociale necesare, lipsesc adeseori. Procesul de dezvoltare durabilă trebuie să pornească de la o generaţie de copii care are acces la învăţământ preşcolar, educaţie, asistenţă medicală şi la toate serviciile şi oportunităţile de care se bucură copiii din populaţia majoritară.

În baza parteneriatului din cadrul Decadei de Incluziune a Romilor, UNICEF se va axa pe asigurarea educaţiei de calitate, în încercarea de a pune capăt privaţiunilor transmise de la o generaţie la alta. O nişă importantă pentru UNICEF, asupra căreia lucrează în strânsă colaborare cu Fondul pentru Educaţia Romilor (FER), va fi dezvoltarea şi educaţia timpurie a copilului, cu acţiuni secundare şi în alte domenii, cum sunt protecţia copilului şi participarea tinerilor. Toate acestea trebuie incluse într-o strategie generală care să promoveze politici eficiente pentru toţi copiii şi să garanteze respectarea şi exercitarea drepturilor copiilor romi, asemenea altor copii.

La ora actuală, UNICEF lucrează la redactarea unei strategii regionale privind romii (incluzând ţări cu minorităţi rome importante din afara Uniunii Europene, precum Moldova, Turcia şi posibil şi Federaţia Rusă). UNICEF pune mare preţ pe parteneriate, atât la nivelul Decadei de Incluziune a Romilor, cât şi la nivel naţional, colaborând cu guverne şi comunitatea romă însăşi şi doreşte să acorde prioritate copiilor pentru a sublinia potenţialul lor de agenţi ai schimbării.

Intenţia strategică a UNICEF este să se asigure că se acordă o atenţie susţinută copiilor în cadrul Decadei de Incluziune a Romilor şi să creeze un spaţiu pentru diseminarea celor mai bune practici reflectate în intervenţii sistemice pentru copiii romi ca parte dintr-un răspuns mai larg, menit să elimine dezavantajele cu care se confruntă romii, inclusiv discriminarea.

UNICEF, prin mandatul său privind Convenţia Drepturilor Copilului, doreşte să realizeze schimbări pozitive la nivelul bunăstării şi condiţiilor de trai ale copiilor romi, în cooperare cu guvernele şi comunitatea romă. Dacă reuşim să oferim copiilor şi comunităţilor abilităţi şi resurse în domeniul educaţiei ca un prim pas, există şanse ca ciclul sărăciei şi al defavorizării să fie întrerupt odată pentru totdeauna.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare