Importanţa dezvoltării timpurii a copilului

Inapoi

Eforturile de încurajare şi acţiunile de lobby realizate de UNICEF au contribuit la situarea României în poziţia de lider într-un domeniu vital al dezvoltării copilului.

“Copiii care au primii ani din viaţă umbriţi de malnutriţie şi boli sau copiii a căror minte nu este stimulată printr-o bună interacţiune cu adulţii şi cu mediul în care trăiesc, suferă de pe urma acestor neajunsuri de-a lungul întregii lor vieţi – aşa cum suferă şi societatea, de altfel. În comparaţie cu alţi copii mai norocoşi de vârsta lor, aceşti copii se confruntă cu dificultăţi de învăţare, pot abandona şcoala prematur, pot deveni analfabeţi funcţional şi obţin mai greu un loc de muncă în lumea de azi care se bazează tot mai mult pe înalta tehnologie. În ansamblu, privarea acestor copii la începutul vieţii lor de o educaţie adecvată, va afecta productivitatea muncii şi prosperitatea economică naţională.” Armeane M. Choksi Banca Mondială

Dacă am face un grafic al dezvoltării creierului uman pe parcursul unei vieţi, cu axa timpului pe orizontală şi cu axa verticală reprezentând capacitatea de absorbţie cognitivă, curba ar atinge punctul cel mai înalt între zero şi trei ani. Între trei şi opt ani, curba ar fi ceva mai puţin abruptă, iar după vârsta de opt ani ar începe un proces lung de aplatizare.

Creierul este mult mai maleabil în primii ani ai vieţii decât la maturitate, şi cu cât un om este mai tânăr, cu atât creierul său este mai maleabil, mai receptiv la învăţare, mai capabil de a absorbi orice stimul; cu toate acestea creierul este însă mai vulnerabil la influenţele negative când este vorba de probleme de dezvoltare care sunt cauzate îndeosebi de sărăcie sau lipsa de afecţiune. În primii trei ani de viaţă se pun bazele dezvoltării intelectuale, emoţionale, psihologice şi sociale.

Rezultă aşadar că este vital să ne asigurăm că viaţa unui copil începe într-un mediu plin de afecţiune, un mediu în care are parte necondiţionat de dragoste şi atenţie, dar şi de stimulare corespunzătoare prin contactul cu copii şi adulţi, că beneficează de o nutriţie adecvată, cum este alăptarea, care promovează şi un sentiment de ataşament şi încredere. Un adecvat pentru învăţare, îngrijire şi protecţie în primii ani de viaţa ai copilului reprezintă elementul cheie pentru prevenirea decesului, îmbolnăvirilor, a întărzierilor de dezvoltare fizică, a subnutriţiei şi a întârzierilor de dezvoltare cognitiv emoţională, asigurând în acelaşi timp o creştere sănătoasă, dezvoltarea stimei de sine şi a abilităţii de a învăţa. Este mai dificil şi costisitor să reduci efectele neglijenţei din această etapă deosebit de importantă.

Un start bun în viaţă este esenţial. Un mediu sigur şi protector este esenţial. O nutriţie adecvată din primele zile ale vieţii pune bazele solide pentru anii ce urmează, iar experienţele bogate şi semnificative încurajează un copil să gândească singur. Creierul unui copil se măreşte fizic când acel copil este expus unor experienţe pozitive de învăţare.

Un preşcolar sănătos, stimulat şi bine integrat dobândeşte abilităţi ce îi vor fi utile pe parcursul anilor de gimnaziu, de liceu, la universitate şi în câmpul muncii, putând astfel să aducă o contribuţie societăţii în loc să epuizeze resursele acesteia. Programele de dezvoltare timpurie a copilului sunt relativ recente în multe ţări, fiind aşadar greu de măsurat efectele lor.Totuşi, o serie de studii asupra programului Head Start din Statele Unite ale Americii indică un câştig de 7 dolari pentru fiecare dolar investit.

Progrese vizibile în domeniul dezvoltării timpurii a copilului în România

România a ratificat Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, care a fost adoptată de peste 190 de ţări. Aceasta prevede o gamă de drepturi legale pentru toţi copiii şi tinerii şi recunoaşte că, înainte de oricine altcineva, părinţii reprezintă cei mai importanţi factori în educaţia şi dezvoltarea unui copil. În al doilearând, România s-a angajat să atingă Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, printre obiectivele specifice ale acestora numărându-se şi eradicarea sărăciei extreme, îmbunătăţirea stării de sănătate a mamelor, reducerea cu 40% a ratei mortalităţii infantile, reducerea cu 50% a ratei mortalităţii copiilor cu vârste cuprinse între 1 şi 4 ani şi eliminarea rujeolei, absolvirea universală a învăţămîntului primar şi gimnazial toate ntre 2000 şi 2015.

Având în vedere că dezvoltarea umană începe înainte de naşterea propriu-zisă a copilului, este de la sine înţeles că trebuie investit în copil încă din perioada intrauterină. Cu toate acestea, la nivel naţional, doar în ultimul deceniu, programele de dezvoltare timpurie a copilului au început să fie privite ca o prioritate. Asemenea altor ţări, România nu deţinea un document de politică integrată menit să reglementeze serviciile din domeniul dezvoltării timpurii a copilului şi nici nu reuşea să ofere îndrumare familiilor cu privire la competenţele cheie ce trebuie dobândite în această etapă fundamentală a ciclului vieţii. Acţiunile din diferite sectoare nu dădeau dovadă de coeziune, iar rezultatele şi impactul asupra dezvoltării copilului înregistrate de diferite servicii erau inconsecvente şi greu de monitorizat.

Totuşi, în mod surprinzător, mai există încă multe ţări care nu au demarat până în prezent programe semnificative de dezvoltare timpurie a copilului, iar din acest punct de vedere, România se află din multe puncte de vedere înaintea lor în ceea ce priveşte înţelegerea importanţei dezvoltării timpurii a copilului şi a serviciilor aferente de calitate care să acopere nevoile comunităţilor la nivel naţional.

România a realizat o premieră majoră în regiune când a iniţiat şi a adoptat Reperele fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului (RFIDT). UNICEF a susţinut formarea de experţi naţionali în elaborarea RFIDT; statele membre ale UE nu au formulat încă astfel de repere, ceea ce situează România în avangardă în privinţa dezvoltării de politici în acest domeniu. UNICEF a susţinut şi crearea unui grup de lucru multisectorial ce a oferit expertiză şi feedback grupului de experţi naţionali implicaţi în elaborarea RFIDT.

Scopul principal al Reperelor fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului (RFIDT) este acela de a stabili un cadru de referinţă comun pentru toate serviciile de dezvoltare timpurie a copilului (sănătate, protecţia copilului şi educaţie) în vederea abordării copilul din aceeaşi perspectivă integrată. RFIDT reprezintă o serie de poziţii ce reflectă aşteptările legate de ce ar trebui să ştie şi să poată face un copil.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şiTineretului a adoptat RFIDT şi a finalizat noul curiculum privind educaţia copiilor cu vârste între zero şi şase ani. Reperele (RFIDT) definesc cinci domenii majore de dezvoltare, şi anume:(1) Dezvoltare fizică, sănătate şi igienă personală; (2) Dezvoltarea socio-emoţională; (3)Capacităţi şi atitudini de învăţare; (4) Dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii (5)Dezvoltare cognitivă şi cunoaşterea lumii.

Pe lângă faptul că reperele fundamentale au contribuit la formularea curiculei, acestea vor avea un impact asupra tranziţiei de la creşe şi grădiniţe la următoarea etapă educaţională, vor contribui la calitatea serviciilor de educaţie timpurie şi vor ajuta la evaluarea programelor de educaţie timpurie.

Formarea şi îndrumarea părinţilor şi profesorilor sunt extrem de importante, iar adoptarea de către România a Programului Naţional de Educaţie Parentală în Învăţământul Preşcolar în 2001 a înregistrat un impact asupra cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor parentale legate de stimularea timpurie, disciplinarea pozitivă, îngrijirea timpurie, interacţiunea între copil şi părinte şi protecţie. UNICEF a sprijinit Fundaţia “Copiii Noştri” să furnizeze programul de formare a formatorilor în toate judeţele, să supervizeze programul de formare a educatorilor şi să monitorizeze în acelaşi timp întregul proces pentru Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Un domeniu în care s-au înregistrat progrese este accesul la învăţământul preşcolar al copiilor care aparţin unei minorităţi şi a celor care provin din grupuri dezavantajate.
UNICEF în parteneriat cu MECT şi în colaborare cu o serie de ONG-uri a demarat programe speciale pentru creşterea accesului copiilor romi la instituţiile de învăţământ preşcolar, programe ce au fost extinse ulterior printr-un proiect cu finanţare PHARE. Au fost concepute şi materiale de curs pentru profesori pentru a se asigura o abordare integrată a dezvoltării timpurii a copilului, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului şi cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Deşi persistă în continuare o discrepanţă privind participarea la educaţia preşcolară a copiilor romi şi a altor copii din România aceasta nu mai este le fel de mare ca în trecut.

Nevoile nutriţionale şi emoţionale ale nou-născuţilor şi ale copiilor preşcolari trebuie să fie satisfăcute, asemenea nevoii de educaţie, încă de la naştere. Pe lângă multe activităţi de succes, o acţiune majoră a UNICEF România a fost implementarea Iniţiativei

“Spital Prieten al Copilului”, un demers global de succes, lansată în 1991 de către UNICEF şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii cu scopul de a transforma toate maternităţile în centre care promovează alăptarea. Iniţiativa “Spital Prieten al Copilului” se bucură de sprijinul Guvernului României şi a fost deja pusă în practică în peste 15% din maternităţi.

Un alt proiect important îl reprezintă proiectul “Centre multifuncţionale de dezvoltare timpurie a copilului”, realizat în parteneriat cu organizaţia Step by Step. Au fost înfiinţate două centre multifuncţionale care oferă servicii unui număr de 40 de copii în Piatra Neamţ, respectiv înTulcea, centre în care lucrează personal instruit ce se ocupă de creşterea copiilor, de învăţarea şi educaţia lor, de protecţia lor, oferind şi asistenţă socială şi medicală familiilor acestora. Au fost concepute o serie de programe de formare pentru a garanta că orice copil, indiferent de venitul părinţilor săi, de etnie, statut social, formă de dizabilitate sau religie, are şanse egale la un start bun în viaţă. Un al treilea centru multifuncţional a fost înfiinţat în parteneriat cu Fundaţia Căminul Phillip proiect derulat într-unul din cele mai dezvantajate cartiere din Bucureşti.

Mai mult, UNICEF a lansat o campanie de advocacy prin care a fost promovată dezvoltarea timpurie a copilului în rândul administraţiei locale din mediul rural din întreaga Românie. În cadrul proiectului, iniţiat împreună cu Holt România sub sloganul “Primii trei ani de viaţă – cei mai importanţi!”, au fost organizate conferinţe în 162 de comunităţi rurale, fiecare din ele încheindu-se cu semnarea simbolică a Angajamentului de promovare a educaţiei timpurii. Anul trecut, a fost inclusă şi o caravană de educaţie parentală (o premieră în România); “Educaţia parentală la tine acasă” care a oferit cursuri la faţa locului şi a distribuit materiale informative cu privire la educaţia şi dezvoltarea timpurie majorităţii părinţilor din familii defavorizate din zonele rurale. Caravana a ajuns în 36 de comunităţi rurale şi în fiecare comunitate s-a înfiinţat, în parteneriat cu administraţia locală, o bibliotecă cu materiale de educaţie parentală şi educaţie şi dezvoltare timpurie. În plus, una dintre realizările caravanei a fost formarea a 36 de promotori europeni de educaţie parentală în fiecare din comunităţile beneficiare.

Contribuţia şi acţiunile de lobby realizate de UNICEF pentru a promova politici de dezvoltare şi educaţie timpurie a copilului au continuat să obţină rezultate remarcabile. Dezvoltarea timpurie a copilului este declarată o prioritate naţională prin Pactul Naţional de Educaţie, semnat de toate partidele politice reprezentate în Parlament în data de 5 martie 2008, şi a fost inclusă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în pachetul său de proiecte de lege privind educaţia.

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare