Să fim uniţi pentru copii!

Inapoi

Fiecare copil are dreptul la şanse egale, dar criza privează tot mai mulţi copii de aceste şanse. E timpul să promovăm acţiunile comunitare şi să susţinem iniţiativele neguvernamentale pentru a menţine o plasă de siguranţă viabilă.

Acest număr al buletinului informativ face referire la impactul crizei economice asupra copiilor şi familiilor. De această dată, vom analiza criza din perspectiva furnizorilor de servicii: autorităţi locale, ONG-uri, profesionişti şi o instituţie rezidenţială (centru de plasament).

Constatăm că, în plasa de siguranţă socială, golurile se lărgesc de la o zi la alta. Cu toate că nevoile sunt tot mai mari, ajutorul scade în intensitate. Chiar şi cea mai înstărită autoritate locală din ţară renunţă la angajaţii din domeniul protecţiei într-un ritm alarmant, iar ONG-urile dispar din lipsă de resurse. În judeţul Arad, şi-au oprit activitatea 60% dintre ONG-urile active în domeniul protecţiei copilului, care contribuiau la umplerea golului lăsat în urmă de serviciile publice din ce în ce mai restrânse. Procesul de descentralizare, ce a precedat crizei, a dus la apariţia unor servicii locale mai prietenoase, însă multe dintre ele au devenit neviabile din punct de vedere economic odată cu intrarea în vigoare a măsurilor de austeritate.

Mai mult, nevoile familiilor vulnerabile au crescut în timp ce prestaţiile şi serviciile sociale au fost reduse. Remitenţele, odată principalul mecanism de supravieţuire şi de protecţie împotriva vicisitudinilor vieţii pentru sute de mii de familii, s-au înjumătăţit. Transferul masiv de profesionişti din sistemele de sănătate şi de protecţie către Europa de Vest, dar şi în interiorul ţării, însoţit de tăierile bugetare subminează capacitatea serviciilor medicale şi sociale de a oferi calitate sau chiar de a-şi reveni vreodată din actuala criză.

Acestea sunt probleme cărora nu li s-a acordat prea multă atenţie, mai precis costului “uman” al crizei şi al eroziunii sistemelor care au constituit un sprijin pentru cei mai săraci în vremuri bune sau rele. Care sunt implicaţiile? Cu siguranţă, mai multă sărăcie. Aproape sigur, mai multă foamete… Fără doar şi poate, mai mulţi copii neşcolarizaţi. Fără îndoială, mai mulţi copii excluşi din punct de vedere social sau “invizibili”.

UNICEF solicită instituţiilor să recunoască în mai mare măsură impactul crizei asupra copiilor şi a familiilor lor şi să ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiei. Trebuie făcut ceva pentru a opri exodul profesioniştilor şi declinul serviciilor de bază. Trebuie recunoscut dreptul copiilor de a avea prioritate la resursele disponibile, atât în vremuri grele cât și în vremuri bune, altfel consecinţele pe termen lung vor fi cumplite şi viitoarea generaţie va fi afectată de experienţa acestei crize.

Fiecare copil are dreptul la şanse egale, dar criza privează tot mai mulţi copii de aceste şanse. E timpul să promovăm acţiunile comunitare şi să susţinem iniţiativele neguvernamentale pentru a menţine o plasă de siguranţă viabilă. Încurajarea şi facilitarea accesului la fondurile structurale europene ar reprezenta paşi importanţi spre atingerea acestui obiectiv.

Chiar dacă actualele condiţii economice îngreunează mobilizarea de resurse, UNICEF continuă să depună eforturi în România pentru a strânge fonduri pentru iniţiativele de dezvoltare. Două astfel de activităţi sunt prezentate în acest număr al buletinului informativ. Dorim să mulţumim încă o dată tuturor suporterilor noştri din rândul publicului şi al sectorului privat pentru generozitatea de care dau dovadă în aceste vremuri greu încercate.

Edmond McLoughney

Reprezentant UNICEF România

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare