Un caz de obezitate

Inapoi

Dna. dr. Blaga este un medic de familie cu experienţă. Are 2000 de pacienţi pe listă. Nu a fost afectată de reducerile salariale care i-au afectat pe toţi angajaţii din sectorul public anul trecut, inclusiv pe medicii şi asistentele din spitale.

Are o poziţie bună în sistem, spre deosebire de colegii mai tineri care consideră că au prea puţine perspective, sau chiar deloc în România şi pleacă pe meleaguri mai primitoare din Europa occidentală. Are un venit bun, dar nu mai are energie şi timp.

“Când o să mă pensionez peste zece ani, nu va mai fi suficient personal medical calificat în ţară pentru a ocupa posturile libere. Sistemul asigurărilor de sănătate se va prăbuşi.”

Printre reducerile de austeritate a fost afectată şi subvenţionarea asistenţei medicale pentru tinerele mame şi sugari. Până anul trecut, medicii de familie primeau o remuneraţie bună pentru fiecare consultaţie la domiciliul unui nou născut. Acum nu pot pretinde decât 7 RON ($2,40) pe consultaţie. Mulţi dintre colegii dnei. dr. Blaga renunţă la aceste vizite. Un stadiu crucial în dezvoltarea şi educaţia privind sănătatea copilului este lăsat la voia întâmplării. Din bunătateea continuă să facă vizite la domiciliu, preluând şi sarcina de lucru a colegilor ei mai puţin miloşi. E cu adevărat stoarsă de forţe, dar consideră că sfaturile pe care le poate da ea mamelor sunt esenţiale pentru a se asigura că sugarii beneficiază de un regim echilibrat şi de tipul adecvat de îngrijire. E propria ei marcă de medicină preventivă care va face ca, până la urmă, copii să devină adulţi sănătoşi.

“Românii sunt cam ignoranţi când se pune problema traiului sănătos. Valorile tradiţionale s-au pierdut. O mamă al cărei copil face acum un pic de febră fuge repede la medicul de familie. Asta nu s-ar fi întâmplat niciodată pe timpul bunicilor noastre. Avem nevoie de centre de sănătate ca în Norvegia şi Finlanda, care se ocupă în exclusivitate de prevenire/prevenţie. Trebuie să existe psihologi, nutriţionişti şi pediatri, care să aibă timpul şi resursele necesare pentru a-i orienta pe oameni, în special pe părinţi.”

Aceasta este viziunea utopică a viitorului. Realitatea tristă este că, deşi în teorie, fiecare copil român are acces gratuit la sistemul de sănătate, serviciile şi medicamentele care mai sunt încă disponibile după ultimele reduceri de pe lista medicamentelor gratuite/compensate sunt minime. Dacă copilul are gripă, singurul tratament gratuit disponibil este Nurofenul pentru copii. Drept consecinţă, farmaciile rămân în permanenţă fără un astfel de medicament. Următorul tratament similar costă 12,30 RON ($4,30) şi este mult prea mult pentru familiile cu venit mic. Pentru a evita această situaţie, părinţii se duc cu copiii la serviciul de urgenţă ceea ce înseamnă o presiune enormă asupra spitalelor, dar le asigură un pic de linişte mentală părinţilor.

O altă măsură de austeritate a fost să se reducă cheltuielile lunare ale medicilor de familie. Dacă, în funcţie de volumul de muncă, medicul şi-a utilizat banii alocaţi pe lună înainte să se termine luna, trebuie să îşi taxeze pacienţii care vin la consultaţii după aceea. Lăsând la o parte justiţia socială, o consecinţă probabilă a acestei situaţii va fi o presiune şi mai mare asupra serviciilor de urgenţe, deoarece pacienţii din mediile cele mai sărace caută cu disperare să primească asistenţă şi tratament gratuite.

În plus, scăderea veniturilor şi inflaţia preţurilor au forţat multe familii să cumpere mâncare ieftină care ţine de foame. Copiii ajung să consume cantităţi necontrolate de pâine şi lapte, lipsite de aportul necesar de proteine, vitamine şi minerale, pe care le-ar furniza un regim alimentar echilibrat. Alergiile, anemia, problemele de digestie şi obezitatea în rândul copiilor cresc îngrijorător de mult.

“N-aş vrea să cred că România este la fel de săracă ca şi unele ţări din Africa”, spune dna. dr. Blaga. “Copiii noştri nu fac foamea, însă criza financiară a condus la stiluri de viaţă nesănătoase. Problemele noastre nu se măsoară după coastele pe care le numeri la un copil, ci după numărul de copii obezi din şcolile noastre.”

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare