Beneficiile alăptării

Inapoi

Recent, mass media din România, alături de cea internaţională a publicat rezultatele unui studiu desfăşurat în Belarus de o echipă internaţională de experţi asupra efectelor alăptării exclusive şi prelungite, cunoscut ca studiul PROBIT.

Conform conducătorului acestui studiu, Profesor Dr. Michael Kramer rezultatele confirmă datele unor cercetări mai vechi şi le infirmă pe altele. Aşa cum au arătat ulterior mai mulţi cercetători, metodologia şi interpretarea folosite în studiu au multe aspecte discutabile. Studiul s-a desfăşurat in trei etape, iar in raportul PROBIT III autorii spun clar “scopul intervenţiei experimentale a fost creşterea gradului şi duratei alăptării, nu creşterea iniţierii acesteia. De aceea rezultatele noastre nu pot fi aplicate unei comparaţii între alăptare şi hrănirea cu formulă (comparaţie subliniată de studii anterioare).”

Articolele apărute în urma rezultatelor acestui studiu aveau titluri care subliniau că “avantajele alăptării au fost mult exagerate”. Este posibil ca unele avantaje să nu fie susţinute (încă) de date riguros demonstrate prin experimente.

Şi totuşi, înainte de a încerca demitizarea beneficiilor presupus exagerate ale alăptării ar trebui să privim la două aspecte: ce este alăptarea şi care sunt beneficiile ei necontestate.

Ce este alăptarea?

Alăptarea este calea naturală, normală de a hrăni copilul fiecărei specii de mamifere. Sună simplu şi chiar este; fiecare mamă îşi poate hrăni puiul iar primul rol al alăptării este asigurarea supravieţuirii acestuia. Aşa că laptele fiecărei mame asigură toţi nutrienţii necesari supravieţuirii, creşterii şi dezvoltării copilului în funcţie de nevoile speciei. Laptele uman care trebuie să asigure o creştere musculară şi osoasă lentă şi o creştere rapidă a creierului conţine acei acizi graşi care contribuie esenţial la acest lucru. Laptele vacii, care trebuie să asigure o creştere musculară şi osoasă rapidă, conţine acele proteine care asigură creşterea adecvată a viţelului. Acestea fiind spuse, şi demonstrate de multiple studii, apare evident că laptele mamei sale este alimentul ideal pentru fiecare nou născut, compoziţia lui nu este constantă (şi nici nu trebuie să fie), variază cu vârsta copilului, pe parcursul zilei şi pe parcursul aceleiaşi mese. Şi toate acestea cu scopul de a asigura în orice moment cea mai bună nutriţie pentru supravieţuirea, creşterea şi dezvoltarea copilului.

Care sunt beneficiile necontestate ale alăptării?

Beneficiile alăptării au fost studiate din trei perspective: ale copilului, ale mamei şi ale societăţii. La o analiză mai atentă se vede că de fapt oricare dintre beneficii este comun celor trei actori implicaţi.

Unul dintre beneficiile necontestate ale alăptării, subliniate şi în studiul care a deschis această discuţie, este creşterea coeficientului de inteligenţă la copiii alăptaţi. Studiul în cauză arată că o alăptare exclusivă (copilul primeşte DOAR lapte de mamă, nu ceai, nu apă, nu alte suplimente) de trei luni adaugă 3 puncte la IQ, dar o alăptare exclusivă de 6 luni duce la creşterea IQ cu 6- 8 puncte. La prima vedere poate părea puţin, dar această creştere poate fi esenţială atât pentru copil, cât şi pentru mamă şi societate. Adversarii alăptării dau exemple de persoane inteligente, bine adaptate social care nu au fost alăptate, argumentând că IQ-ul ţine şi de genetică şi de educaţie, ceea ce este perfect adevărat. Dar să ne uităm şi în cealaltă parte: un copil cu o moştenire genetică nu tocmai favorabilă, care creşte într-un mediu neprielnic învăţării poate beneficia enorm de cele 6-8 puncte. Pentru el, aceste puncte pot reprezenta diferenţa dintre un intelect normal şi unul deficitar. La celălalt pol, o creştere de 6-8 puncte în IQ poate propulsa un copil din categoria de intelect mediu în categoria de intelect superior.

La o privire mai atentă asupra statisticilor din România vedem că la vârsta de un an 60% din copii sunt anemici, iar la vârsta şcolarităţii unul din trei copii suferă de anemie prin deficit de fier. Se ştie că unul din efectele anemiei este scăderea capacităţii de efort intelectual şi că una din căile de a ameliora anemia sugarului este alăptarea, deoarece fierul din laptele matern, deşi în cantitate mai mică decât în substituenţi, se absoarbe mai bine.

Tot din statisticile naţionale aflăm că deşi în curs de ameliorare, deficitul de iod reprezintă încă o problemă de sănătate publică şi că 47% din copiii de 6-7 ani suferă diferite grade de deficit de iod. Se ştie că cel mai grav efect al deficitului de iod este retardul mintal. Iată de ce, cele 6-8 puncte de IQ câştigate prin alăptare nu mai par atât de neimportante.

Să trecem însă dincolo de statisticile naţionale şi să vedem unde se află copii români în ceea ce priveşte învăţarea. Un studiu al UNICEF referitor la “Achiziţiile de învăţare în regiunea Europei Centrale şi de Est şi a Comunităţii Statelor Independente” – O analiză comparativă a rezultatelor din 2006 a Programului de Evaluare Internaţională a Elevilor (PISA) ne arată rezultate sub media copiilor din regiune atât la rezultatele generale cât şi pe cele trei domenii analizate: ştiinţe, citire şi matematică. Ceea ce este şi mai îngrijorător este că acest studiu arată un declin al performanţelor elevilor români, cu un procent de 54% situaţi sub nivelul de bază al performanţelor aşteptate. Desigur că la obţinerea reuşitelor academice contribuie mai mulţi factori şi ele nu pot fi ameliorate doar prin alăptare, dar ea poate contribui la îmbunătăţirea potenţialului fiecărui copil. Din nou cele 6-8 puncte de IQ se pot dovedi esenţiale atât pentru individ cât şi pentru societate.

În concluzie într-o ţară unde există o multitudine de factori de sănătate (anemie, deficit de iod, alte deficienţe nutriţionale) şi sociali (sărăcie crescândă şi sistem de învăţământ în plin proces de restructurare pe fondul crizei economice globale) care contribuie la scăderea performanţelor generale ale individului, oricât de insignifiantă ar părea, alăptarea poate fi un pas important. Atât de important încât informarea despre beneficiile alăptării reprezintă un drept inclus în Convenţia asupra drepturilor copilului.

Deşi pare retorică, se poate pune întrebarea cui foloseşte un IQ mai mare? În primul rând foloseşte copilului, individului de mai târziu, reprezentând creşterea potenţialului lui de dezvoltare şi reuşită ulterioară. Apoi foloseşte familiei, deoarece creşte potenţialul de educabilitate al copilului, ale cărui reuşite ulterioare sunt mândria tuturor. Şi nu în ultimul rând societatea beneficiază de cetăţeni mai inteligenţi, capabili de o productivitate mai mare şi de decizii mai înţelepte.

Pe lângă viaţă, ce alt dar mai mare îi poate face o mamă copilului ei decât un creier mai bun?

Articol din: 17 Aprilie 2012

Citeşte în continuare