unite for children Priveşte întâi copilul!

Pentru a realiza incluziunea socială a copiilor cu dizabilități UNICEF recomandă:

Să eliminăm toate barierele ce împiedică incluziunea. Legislaţia, practicile şi normele sociale din România tratează persoanele cu dizabilităţi ca pe nişte pacienţi, nu ca pe nişte cetăţeni. România trebuie să facă trecerea de la un model medical reactiv la un model medical reactiv mostenit din trecut la un model  social preventiv folosit in Europa. Aceasta necesită o schimbare a modului de percepţie: recunoaşterea faptului că asigurarea unei prezenţei active şi a unei voci copiilor cu dizabilităţi nu îi va ajuta doar pe ei, ci va schimba în bine întreaga societate, făcându-ne pe toţi să apreciem mai mult diversitatea şi toleranţa.

Să prevenim instituţionalizarea şi să investim în servicii de îngrijire de tip familial şi comunitar. În opt judeţe, UNICEF şi Guvernul României dezvoltă deja parteneriate locale între sectorul sănătăţii, cel social şi cel al educaţiei, dar şi cu primăriile şi părinţii cu scopul de a susţine familiile vulnerabile şi de a preveni separarea. Prevenirea separării se află în interesul superior al copilului, iar costurile implicate sunt mai mici decât cele ale intervenţiilor ce vizează protecţia. În decembrie 2012, la o Conferinţă Regională desfăşurată la Sofia, în Bulgaria, România şi-a luat angajamentul de a crește vârsta de instituţionalizare a copiilor la peste trei ani.

Să ne asigurăm că acești copii cu dizabilităţi sunt identificați cât mai repede şi beneficiază de servicii esenţiale astfel încât aceştia să se poate dezvolta la potenţialul lor maxim. Copiii cu dizabilităţi sunt deseori identificaţi şi înregistraţi atunci când încearcă să acceseze sistemul de învăţământ, în jurul vârstei de 7 ani, situaţie datorată lipsei de servicii sociale adecvate la nivelul comunităţilor, mai ales în mediul rural.

Astfel, pierd cei mai importanţi ani în care ar fi putut beneficia de stimulare şi servicii de reabilitare. Când încep şcoala, prezintă deja multiple dizabilităţi care le îngreunează şi mai mult incluziunea. Prezenţa unui asistent social şi a unui asistent medical comunitar la nivel local ajută la identificarea din timp a copiilor, oferindu-le sprijin atât lor, cât şi familiilor lor prin îngrijirea de care au nevoie.

Să garantăm dreptul tuturor copiilor de a merge la şcolile din comunitate. Copiii, cu şi fără dizabilităţi, trebuie incluşi în clase comune, beneficiind de sprijinul suplimentar personalizat de care au nevoie. UNICEF împreună cu ONG-uri și autorități locale au demonstrat că acest lucru este posibil prin intermediul Inițiativei “Hai la Școală!”. Prin formare, instrumente şi tehnici, profesorii pot identifica, evalua şi crea programe educaţionale individualizate. De acestea vor beneficia toţi copiii deoarece profesorii vor reuşi astfel să îşi adapteze mai bine modul de predare la fiecare copil în parte.

Să avem date sigure şi comparabile care să stea la baza planificării şi alocării resurselor necesare pentru realizarea drepturilor şi a incluziunii tuturor copiilor.