Tudor are 8 ani și tetrapareza spastică: “Eu la anu’ merg.”

Inapoi

“Nu plâng, doamnă, de ce să plâng, nu plâng că n-am motive.” Nicoleta Fleșcan are 40 de ani și, împreună cu Iulian, trei copii: Alexandra, de 22 de ani, studentă la limbi străine la Universitatea Vasile Alecsandri, Raluca, de 15 ani, și Tudor de 8 ani și jumătate. Pătrundem în apartamentul soților Fleșcan, într-un bloc de locuințe sociale din Moinești, ghidați de vocea Nicoletei.

 

 “Nu plâng, doamnă, de ce să plâng, nu plâng că n-am motive.” Nicoleta Fleșcan are 40 de ani și, împreună cu Iulian, trei copii: Alexandra, de 22 de ani, studentă la limbi străine la Universitatea Vasile Alecsandri, Raluca, de 15 ani, și Tudor de 8 ani și jumătate. Pătrundem în apartamentul soților Fleșcan, într-un bloc de locuințe sociale din Moinești, ghidați de vocea Nicoletei.

“Tudor, lasă oleacă tableta, mamă.” În camera celor doi copii, fiecare stă pe salteaua lui, cuminte. Raluca sprijinită în coate și cu picioarele ca într-o postură de meditație, Tudor în genunchi și cu mânuțele întoarse. Își apasă cu năsucul butoanele de la jocul de pe tabletă. Se întoarce încet spre noi și ne privește sfios, pe sub sprâncene. E un băiețel firav, șaten și cu ochi căprui. Cu piciorușele și mânuțele frânte din încheieturi, acolo la el pe pătuț, seamă cu Bambi.

 Citiți mai multe aici: http://unicef.ro/serviciicomunitarepentrucopii/poveste/tudor-are-8-ani-si-tetrapareza-spastica-eu-la-anu-merg-19

Citeşte în continuare