Şuviţe de aur e în pericol

Inapoi

E un noiembrie neobişnuit de cald în Bucureşti. O ambulanţă opreşte lângă părculeţul din faţa uneia dintre marile gări ale oraşului. Literele ARAS inscripţionate îngroşat pe autovehicul înseamnă Asociaţia Română Anti-SIDA. Un grup de personaje numai piele şi os îi încercuieşte imediat pe cei doi din maşină, un doctor şi un asistent social. Oamenii au venit să-şi ia de la aceştia porţia săptămânală de seringi de unică folosinţă. ARASnu-i poate opri să-şi injecteze drogurile, însă depune eforturi susţinute în sensul diminuării infectării consumatorilor de droguri injectabile cu HIV/SIDA. UNICEF îi oferă sprijin financiar organizaţiei, deoarece un anumit număr din clienţii frecvenţi ai acesteia e reprezentat de copii.

Ne facem loc prin mulţime ca să căutăm pe unul dintre aceşti copii. La fel de somnoroasă ca o pisică, o fetiţă drăguţă doarme covrig pe iarbă. Se numeşte Denisa: e senină în bătaia razelor soarelui. Şuviţele ei blonde înconjoară nişte obraji minunaţi. Dacă te uiţi la ea în acest moment, n-ai crede niciodată că a fugit de-acasă la unsprezece ani, că e de multă vreme pe străzi şi că, sub geaca de blugi, braţele ei slăbuţe poartă urme evidente de injectare.

E o zi de şcoală, însă Denisa nu e la şcoală. Se trezeşte şi ne zâmbeşte. Se ridică clătinându-se pe picioare, strălucirea începe să se stingă rapid. Micuţă pentru cei 15 ani pe care-i are, Denisa are pete pe faţă, mizerie sub unghii, iar şuviţele mai deschise la culoare arată de fapt deteriorate dacă le vezi de mai aproape. Se înscrie să-şi ia seringile de unică folosinţă pe care şi le bagă repede în geantă. Când îi întindem un scaun, dispare în el, nu i se mai văd decât ochii mari şi un surâs, i se mai aude şi vocea îngroşată de la fumat. Într-o clipă e vivace, după care îi fuge mintea, cu ochii îndreptaţi într-o altă parte.

Încet, fără să aibă conştiinţă de sine, cu un surâs blând, Denisa ne relatează povestea vieţii ei. Aflată odată în vizită în capitală, în urmă cu patru ani de zile, s-a hotărât că rămâne şi nu se mai întoarce în oraşul ei de baştină, Bistriţa, care e la circa 400 km la NV de Bucureşti. De-atunci şi-a schimbat căminul care era la casa de copii pe un cămin privat şi şi-a făcut mulţi prieteni pe străzi. Se întâlneşte cu ei la supa săracului, se plimbă cu ei prin parc şi se dă cu ei în maşinuţe când are bani. Şi nu numai.

Încet, fără să aibă conştiinţă de sine, Denisa relatează povestea ei

Denisei îi place să se distreze şi să gătească. În locuinţa unde stă în prezent există un sistem prin rotaţie, conform căruia toţi tinerii fac cu rândul de serviciu la bucătărie. Sunt răsplătiţi pentru munca lor: rechizite şi dulciuri; şi învaţă nişte deprinderi de viaţă, dar şi o meserie: catering. Din când în când, Denisa face rost de bani pe care-i dă pe droguri. Consumul de droguri nu reprezintă singura ameninţare la bunăstarea Şuviţelor aurii. Adulţii prădători dau bani copiilor vulnerabili ca ea în schimbul unor favoruri sexuale. Îşi caută activ victimele pe străzile oraşului şi le cumpără corpurile slăbite de consumul de droguri. Fata nu vrea să vorbească despre asta, însă asistenţii sociali ne dezvăluie mai târziu adevărul.

Denisa încearcă să ne asigure că tot ce-a încercat vreodată au fost droguri legale pe care şi le-a injectat o săptămână după care-a renunţat deoarece a leşinat şi s-a speriat pentru că a ajuns la Urgenţe. Personalul medical ne spune o versiune diferită. Denisa solicită seringi de unică folosinţă de cel puţin doi ani. Prima ei dependenţă a fost heroina. Acum e şi mai rău. În ultima jumătate de an au răsărit ca ciupercile, pe mai toate drumurile din oraşele mari ale României, aşa-numitele Magazine de Vise, unde se vând droguri legale. Denisa şi prietenii ei îşi cumpără săruri de baie şi fertilizatori vegetali pe care-i diluează cu apă şi pe care şi-i injectează în venă. Când vine vorba de localizarea unei vene pierdute într-un braţ doar piele şi os, Denisa s-a învăţat singură s-o găsească. Are sângele rece al unei asistente medicale şi-i ajută şi pe alţii, dacă e cazul. Doar că substanţele pe care şi le injectează cu toţii în fluxul sangvin au curmat vieţi omeneşti.

Dependenţa se dezvoltă în câteva zile. În funcţie de cantitate şi de frecvenţa consumului, 50% din cortex se poate şterge în câteva săptămâni, ceea ce conduce la pierderea apetitului, psihoză şi moarte. Echipa ARAS a avut experienţa mai multor cazuri de adolescenţi care-au pierdut 30 de kg în două săptămâni. Ce e legal e letal. Atunci când Denisa şi-a pierdut cunoştinţa după prima injectare cu Special Gold, vândut la liber într-un magazin de vise, a avut un noroc enorm. Deoarece are 15 ani şi nu are documente de identitate, nu ar fi putut beneficia de tratament la spital. Dacă n-ar fi fost un cuplu de oameni drăguţi care stăteau pe o bancă atunci când i s-a făcut rău şi care i-au acordat sprijin, ea ar fi putut foarte bine să fi murit şi să nu ne mai fi dat niciun interviu.

Denisa: abuzată, dependentă de droguri, cu surâsul încă pe buze

Ce-a făcut-o pe Denisa s-ajungă pe străzi şi să ducă o viaţă plină de haos şi de dependenţă? Părinţii ei s-au despărţit şi trăiesc fiecare în părţi diferite ale ţării. Tatăl era alcoolic, iar mama aducea acasă un salariu mizer ca măturătoare pe străzi. Se certau tot timpul. Casa era mică şi neprimitoare. Denisa voia o viaţă mai bună pentru sine. Are doi fraţi mai mici în alte case de copii prin ţară. Asistentul social care-o are în grijă îi programează reuniuni lunare cu ei. Deşi nu-şi descrie niciunul dintre părinţi ca având un comportament abuziv faţă de copii, ce-i place cel mai mult la casa de copii în care trăieşte în prezent este că adulţii o tratează cu respect.

Ştie care sunt riscurile asociate consumului de droguri injectabile, dar pentru moment nu se poate abţine. În ciuda reducerilor drastice într-un moment de criză economică, agenţiile şi persoanele private îşi dau mâna să ofere ajutor, însă schimbarea se produce încet şi dureros, iar uneori e imposibilă. Cu toate astea, Denisa surâde şi ne face la revedere cu mâna deoarece e în drum spre cămin ca să mănânce cum trebuie la ora şapte. O lăsăm să plece cu sufletul greu, gândindu-ne la câte clipe de viaţă îi vor mai permite Magazinele de Vise acestui copil minunat.


Denisa este unul dintre beneficiarii programului MARA din România. UNICEF l-a  proiectat şi îl finanţează, în timp ce ARAS se ocupă de implementare. Obiectivul este reprezentat de reducerea riscurilor de infectare cu HIV în rândul adolescenţilor aflaţi în situaţiile cele mai vulnerabile şi de îmbunătăţirea accesului acestora la servicii sociale şi de asistenţă medicală. Programul este în derulare din 2008. În 2011 va continua cu sprijinul financiar al UE şi cu o contribuţie din partea UNICEF.

Este mijlocul lui decembrie 2010. Există o rază de speranţă că Magazinele de Vise ar putea să fie închise dacă este aprobată în Consiliul General al Municipiului Bucureşti propunerea înaintată în acest sens. Consilierul Horia Scarlat doreşte adoptarea unei legi prin intermediul căreia aceste magazine să nu poată fi deschise la mai puţin de un kilometru de şcoli, universităţi, centre sportive, biblioteci, clădiri publice, precum şi de orice instituţie care lucrează cu copii. Se consideră că, dat fiind modul în care se prezintă oraşul, niciun Magazin de Vise nu va îndeplini condiţiile de mai sus, aşa că vor trebui să se închidă.

Citeşte în continuare