Simţul şcolii

Inapoi

Ar fi putut să abandoneze şcoala. Tehnic vorbind, Stela e un copil abandonat. Părinţii ei sunt în Italia. Au fugit din calea sărăciei care s-a răspândit ca ciuma în judeţul Caraş-Severin în anii de după căderea comunismului.

Cetăţenii odată prosperi au urmărit cu groază închiderea rapidă a marilor combinate industriale. Mulţi dintre cei care au ajuns şomeri au devenit lucrători migranţi, iar copiii lor mai mici s-au trezit peste noapte că se află în grija familiilor lor lărgite.

Stela ar fi putut să devină un copil plin de amărăciune, să îşi urască părinţii pentru că au abandonat-o. Acum bunicii sunt tutorii ei legali. Bine trecuţi de şaizeci de ani, ea ar fi putut foarte bine să îi urască doar pentru că sunt prea în vârstă. Cultul tinereţii promovat de mass-media i-a făcut pe mulţi tineri să se întoarcă împotriva oamenilor în vârstă. La rândul lor, cei mai în vârstă şi-au pierdut autoritatea, iar în prezent mulţi bunici nu se mai pot descurca în rolul lor de părinţi surogat. Părinţilor Stelei nu le merge rău, aşa că de au abandonat-o pe ea şi pe cei şase fraţi mai mici pe care îi are? Doar sora ei cea mai mare e în Italia cu ei.

Însă nimic din mânia sau furia asociată familiilor destrămate nu se citeşte pe faţa acestei fete de zece ani. Este copilul cel mai dulce cu putinţă, e mai mereu toată un zâmbet. Nu pare să aibă decât afecţiune şi admiraţie pentru cei care îi sunt cel mai aproape de suflet: bunici, fraţi, chiar şi părinţii ei absenţi, şi, mai presus de familie, învăţătorul ei, domnul Marius. De fapt, i-a făcut o aşa mare impresie fetiţei, încât deja s-a hotărât să devină profesoară atunci când va creşte. Pentru că s-a născut pe aceste meleaguri unde a şi crescut, domnul Marius este foarte respectat de comunitate pentru activitatea pe care o depune cu copiii şi cu familiile acestora.

Stela e în clasa a patra la Şcoala Nr. 3 din Bocşa, judeţul Caraş-Severin. E o şcoală pentru o comunitate romă mare, ai cărei membri, cu toate acestea, nu doresc să se identifice ca etnici romi. Rata abandonului şi a absenteismului şcolar este foarte mare. De-a lungul anilor, directorul şcolii, dna. Olivera şi colegii săi au identificat existenţa unui tipar: fetele se căsătoresc la treisprezece ani, iar băieţii puţin mai târziu, ceea ce îi face pe copii să îşi întrerupă brusc educaţia şcolară. Slabele aptitudini parentale reprezintă un alt factor care afectează negativ frecvenţa şcolară. Şi dacă aşa ceva mai era cu putinţă, criza economică a făcut ca familiile care deja vieţuiau sub pragul de sărăcie să devină chiar şi mai sărace.

Dna. Olivera a beneficiat de pregătirea pe care o susţine UNICEF pentru profesori ca parte a campaniei sale privind educaţia şcolară. Ştie cum să se ocupe cu compasiune de familiile rome pentru a spori statutul educaţiei şcolare în rândul acestora, pentru a le angaja să îşi ţină copiii la şcoală până ce aceştia vor împlini cel puţin şaisprezece ani.

Începând cu ianuarie anul acesta, stimulentul financiar pe care îl primeau familiile defavorizate pentru a îşi înmatricula copiii la şcoală va ajunge doar la acei părinţi a căror copii frecventează cu regularitate cursurile şcolare. Autorităţile locale speră că această modificare a legii va îmbunătăţi în mod semnificativ frecvenţa şcolară. Stela este printre puţinii copii romi din Bocşa care nu lipseşte de la şcoală.

Copiii romi care merg zilnic la şcoală sunt foarte doritori să înveţe şi învaţă şi foarte repede. Stela este printre primii elevi la toate materiile, dar favoritele ei sunt clar matematica, engleza, româna, arta şi geografia. Are un mod fermecător de a fi şi reuşeşte să se exprime foarte bine. Aceste calităţi, fără îndoială, au contribuit la faptul că a luat premiul întâi pentru vârsta ei la un concurs recent de recitare de poezie. În combinaţie cu sârguinţa de care dă dovadă, ar trebui să o conducă să devină exact ceea ce îşi doreşte în viaţă, şi aşa ar putea ea să se reîntoarcă într-o bună zi la Şcoala Nr. 3 în calitate de profesoară calificată. Dar pe aceste meleaguri, fetele rome rar ajung să frecventeze şcoala după ce împlinesc paisprezece ani.

“Vreau să mă fac profesoară să îi ajut pe copii”, mai adaugă Stela încetişor la sfârşitul interviului. Dacă nu există profesori la clasă şi directori de şcoală dedicaţi peste tot prin ţară, precum şi dacă nu există un sistem de asistenţă, s-ar putea să nu-i fie Stelei de ajutor pentru a-şi croi un drum în viaţă.

Citeşte în continuare