Prin sport, o viaţă mai bună pentru copii

Inapoi

Carmen Moşuţan, Cami, nu a mai putut face gimnastică de performanţă la Deva pentru că familia ei nu şi-a mai permis. Aşa că acum vrea să le ofere altor copii în aceeaşi situaţie şansa de a învăţa un sport pentru că, spune ea, disciplina sportivă te ajută în orice activitate.

@UNICEF/Stefan Fekete/ Chiar dacă nu mai face performanţă, sportul e în continuare parte din rutina zilnică pentru că altfel, spune Cami, i-ar lipsi.

Cami şi-a văzut una dintre colegele de la Deva, o fată foarte talentată, abandonând şcoala de gimnastică pentru că părinţii nu şi-au mai permis taxa de şcolarizare. Pentru că a asistat la discuţia hotărâtoare dintre mama colegei ei şi antrenor, a fost revoltată de nedreptatea situaţiei şi şi-a spus că nu se poate ca cineva cu atâtea medalii să fie nevoit să renunţe la sport doar din cauza banilor. “Mi s-a părut chiar o prostie”, spune acum, la fel de supărată.

Mai târziu, acelaşi lucru i s-a întâmplat şi ei. După ce s-a accidentat la tibie şi părinţii au început să aibă probleme financiare, a renunţat şi ea la şcoala de la Deva şi s-a înscris la liceu în Cluj, aproape de casă. În jurul ei a văzut aceeaşi poveste repetându-se: vecini sau prieteni de familie plângându-se că nu îşi pot da copiii să facă un sport pentru că nu îşi permit, copii care abandonează din cauza lipsurilor materiale sau chiar părinţi care nici nu iau în considerare o astfel de activitate pentru copiii lor, pentru că ştiu de la început că e inaccesibilă. Şi ea, mai mult decât oricine, a înţeles ce pierd aceşti copii.

Cami spune că probabil ea nu ar fi putut face niciodată gimnastică artistică la nivel de lot naţional pentru că nu avea constituţia potrivită. Sportul însă i-a dat disciplină şi, pentru că a petrecut cinci ani departe de casă, la şcoala de gimnastică de la Deva, a maturizat-o şi a responsabilizat-o înaintea altor copii de vârsta ei. Şi nu îi pare rău deloc.

Azi, la 17 ani, e elevă la un liceu bun din Cluj-Napoca la matematică-informatică intensiv, lucrează cu normă parţială la un distribuitor de cosmetice, organizează evenimente la ea în şcoală – cum ar fi balul bobocilor – şi, pentru că i-a venit ideea să ajute şi alţi copii să îşi descopere talentele sportive, are un proiect social de lecţii de sport. Şi nu uită nici să o ajute pe mama ei, care e văduvă, cu treburile casei şi pe sora ei de 12 ani la teme. Şi le face pe toate cu energia şi simţul răspunderii pe care i le-au inoculat sportul practicat cu regularitate. Şi, chiar dacă nu mai face performanţă, după 12 ani de activitate intensivă, nu ar putea să renunţe şi la antrenament. Aşa că face sport în continuare, la şcoală şi pe cont propriu, pentru a-şi păstra tonusul fizic şi moral.

Proiectul cu orele gratuite de sport este modul ei de a-i ajuta pe ceilalţi copii și adolescenți să aibă şansa pe care a avut-o ea. Ideea pe care a înscris-o în iniţiativa UNICEF –  Comunitatea de Idei , un proiect care încurajează iniţiativa socială a adolescenţilor, este foarte practică: cursuri de dans, baschet sau gimnastică, predate de profesori voluntari, pentru copii între 6 şi 12 ani din familii sărace. În felul acesta, spune ea, părinţii nu vor mai fi limitaţi de bani când vor dori să-şi încurajeze copiii să facă un sport. Impactul ideii ei este însă mult mai mare decât atât şi l-a descoperit cu ajutorul mentorilor din proiect.

Cami a învăţat să-şi pună în aplicare ideea la un curs de trei zile organizat de partenerul local al UNICEF din Cluj, Support 4 Youth Development, alături de alţi 16 adolescenţi cu iniţiativă din zona metropolitană a oraşului. “Pentru ei era ceva cu totul nou, pentru că nu mai făcuseră educaţie non-formală”, spune Adrian Mleşniţe unul dintre formatorii şi coordonatorii programului. Unul dintre jocurile cele mai apreciate a fost Unchiul Tom, un joc de echipă în care participanţii trebuie să construiască un lăcaş protejat în care să poată scăpa un ou fără să îl spargă. Din patru baloane, o foaie A4 şi scotch, fiecare din cele trei echipe trebuia să se descurce şi să facă locul sigur. Este un joc care le dezvoltă spiritul de echipă şi aptitudinile de planificare şi de rezolvare a unei situaţii cu resursele existente, lucruri esenţiale pentru succesul proiectelor pe care şi le-au asumat adolescenţii. Pentru că ideea ei a fost considerată printre cele mai realiste dintre cele 17 participante, Cami a petrecut încă două zile într-un modul de mentorat în care, alături de formatorii de la Support 4 Youth Development, şi-a adaptat proiectele la realităţile locale şi a făcut un plan de acţiune pentru următoarea perioadă. Din cele 100 deproiecte propuse de adolescenți în Comunitatea de Idei (40 din Cluj şi 60 din Iaşi), cinci proiecte sunt alese câştigătoare şi primesc sprijin pentru a fi puse în aplicare.

În urma acestui mentorat, Cami a trecut de faza de idee şi şi-a dat seama ce poate face cu ea. A înţeles că sportul poate fi mai mult decât activitatea fizică şi disciplina pe care le presupune implicit, ci şi un mod de a da modele de viaţă şi îndrumare unor copii care, din cauza condiţiilor sociale, nu au acces la ele. A adăugat ore de nutriţie pentru părinţi şi copii, ţinute de un medic nutriţionist voluntar, pentru a se asigura că ce se câştigă prin sport nu se pierde prin alimentaţia nepotrivită. Mai mult, dacă printre copiii care vor veni la cursurile gratuite vor fi talente excepţionale, părinţii vor şti ce înseamnă alimentaţia unui sportiv de performanţă şi îşi vor susţine copilul şi în acest fel. Vrea să implice actorii locali – şcoli, primării, firme – pentru a transforma acest proiect într-unul al întregii comunităţi: autorităţile să ofere spaţiu de desfăşurare, firmele să sponsorizeze şi să se implice cu voluntari, aşa cum ar trebui să fie o astfel de iniţiativă. Dacă sărăcia le afectează copiilor şansa la dezvoltare şi educaţie, comunitatea ar trebui să-şi folosească resursele existente pentru a combate acest lucru, pentru că fiecare copil sănătos şi educat e un câştig pe termen lung pentru societate. Un secret al comunităţilor dezvoltate pe care l-a descoperit şi îl pune în practică o tânără de 17 ani în timpul ei liber. Pentru că ea este deja, datorită sportului şi educaţiei, un câştig pentru comunitatea ei.

Citeşte în continuare