Primul drept al copilului

Inapoi

Copiii hrăniţi cu lapte matern o perioadă cât mai îndelungată sunt echilibraţi emoţional, se integrează social mult mai uşor şi au un coeficient de inteligenţă mai ridicat.

“E plăcut să ţii copilul în braţe dar e greu sa înveţi să ai grijă de el, e greu să faci primii paşi în alăptare, trebuie să înveti lucruri şi ciudat este că nou născutul le ştie, noi mamele nu le ştim. Noi pe mame trebuie să le ajutăm să înveţe de la copiii lor primii paşi în relaţia pe care o au” – defineşte sugestiv doamna doctor Livia Ognean însăşi esenţa muncii sale de coordonator al programului de promovare a alăptării la Maternitea din Sibiu.

Spitalul este un spatiu al aşteptării. Dacă este vorba despre o maternitate, atunci aşteptarea are un caracter special. Pentru că aici este locul în care va avea loc prima întâlnire cu copilul tău.

Chiar dacă vii din afară ca simplu vizitator, se simte zumzetul, tensiunea emoţiilor de durere şi bucurie; asistente grăbite, burţi rotunde iţite de după cămăşi, o viitoare mămică îmbujorată şi neliniştitş… aşa arată un fragment din viaţa de zi cu zi la Maternitatea din Sibiu.

Camerele sunt curate, colorate, proaspete mămici cu ţâncii lor alături, în pat sau dormind în pătuţele lor separate. Este ceea ce se numeşte “rooming in”, adică nou născutul este pus lânga mama lui imediat după ce se naşte. Din lipsa dotărilor, nu toate maternităţile pot oferi această facilitate mămicilor şi copiilor lor. “Copilul trebuie să stea lângă mamă imediat după naştere” – este de părere dr. Cristina Chiotan, consultant UNICEF.

“E bine chiar să fie pus pe pieptul mamei, să audă bătăile inimii mamei, să simtă ritmul ei cardiac pe care l-a auzit timp de 9 luni de zile. Aşa se consolideaza legătura dintre mamă şi copil, pentru că fiind împreună tot timpul, mama îl vede ce face, ce vrea, îl poate alăpta când este cazul”.

Povestea unei mămici

Maria Popica are 24 de ani, dar cu greu îi dai 20. Are o statură firavă, pare de-abia ieşită de pe băncile şcolii, e zglobie şi comunicativă. A născut în noiembrie, înainte de termen, doi baieţei gemeni, Mihai şi Gabriel. A avut ezitări să-i alăpteze la început, imediat dupa naştere, nu ştia dacă au destulă putere să sugă de la sân, sau dacă ea o sa aiba destul lapte cât să îi hrănească pe amândoi. Sunt ireal de mici, două mogâldeţe într-o cutie transparentă, atent monitorizată.

“Atunci când copilul este prematur, alăptarea este un pic mai dificilă. De aceea avem nevoie de personal bine instruit care să fie alături de mame şi să le arate cum să alăpteze, să le încurajeze” explica Livia Ognean. “La fel, la naşterea prin cezariană, când mama este în terapie intesivă, copilul la terapie intensivă, alăptarea este un pic îngreunată”.

Beneficiile alăptării

Copiii hrăniţi cu lapte matern o perioadă cât mai îndelungată sunt echilibraţi emoţional, se integrează social mult mai uşor şi au un coeficient de inteligenţă mai ridicat. Alăptarea previne apariţia unor boli grave ale adultului, cum ar fi obezitatea şi diabetul. Mama îşi revine mai repede şi mai uşor după naştere, prevenindu-se în acelaşi timp apariţia cancerului la sân şi cel de col uterin.

Lucrurile par cât se poate de simple. Lactaţia este un proces fiziologic care se instalează imediat dupa naştere, este cel mai ieftin şi mai eficient mod de a hrăni nou născutul. Calităţile laptelui matern nu pot fi regăsite în nici un preparat artificial.

Cu toate acestea, nu toate mămicile aleg să îşi hrăneasca bebeluţul la sân în primele luni de viaţă.” Obstacolele sunt multe, este de părere doamna doctor. Bătălia se poartă acasă, cu familia şi cu medicii de familie care nu încurajează mama să alăpteze. E neplăcut să duci o bătălie aici şi să crezi că aproape ai învins, ca după un timp mama să se întoarcă şi să spună că nu mai alăptează pentru că “medicul de familie mi-a spus că laptele meu nu e bun”. De aceea avem nevoie de sprijin. UNICEF ne-a ajutat să organizăm training-uri şi cu medicii de familie şi cu asistenţii comunitari pentru familii cu puţine posibilităţi şi cu copii mulţi unde accesul la medic e mai dificil – care să promoveze alăptatul.

Sunt însă şi situaţii în care mama este cea care refuză să alăpteze; le e frică de durere, sau din motive de ordin estetic. Adesea, mamele care vor să dea copilul în plasament, refuză să îl primeasca la sân. “Sunt situaţii mai dificile, sarcini nedorite, femei foarte tinere sau provenite dintr-un mediu socio-economic cu probleme. Să ştiţi că în momentul în care pun bebeluşul la sân se întâmpla ceva… n-am cuvinte să vă spun… ceva ca un miracol. Au fost cazuri în care, dacă au aceptat copilul la sân n-au mai vrut să renunţe la el, şi-au luat inima în dinţi şi l-au luat acasă. Noi întotdeauna le încurajăm cum putem să alăpteze, le explicăm că e mult mai bine şi pentru ele şi pentru copil şi în general sunt receptive.”, spune doamna Livia Bârsan, asistentă şefă la secţia de Obstetrica Ginecologie.

Conform statisticilor, în România numai 16% dintre mămici alăpteaza exclusiv în primele 6 luni de viaţă, aşa cum recomandă Organizaţia Mondiala a Sănătăţii şi UNICEF.

Beneficiind de sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România, maternitatea din Sibiu a început în anul 2004 un program de promovare a alăptării, în cadrul iniţiativei “Spital Prieten al Copilului”.

Initiativa “Spital Prieten al Copilului” reprezintă o campanie de promovare a alăptării la nivel mondial, demarată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii împreună cu UNICEF, în anul 1991. Din anul 2003 a început să fie implementată şi în România.

În decembrie 2007, în urma încheierii unui parteneriat de doi ani cu UNICEF România, corporaţia AMWAY a donat primii bani pentru a sprijini programul de promovare a alaptării la maternitatea din Sibiu.

Citeşte în continuare