Povestea lui Andrei

Inapoi

Andrei are şapte ani. Locuieşte într-un sat în jud. Buzău și la toamnă, va merge la şcoală. Este un băiețel crescut mai întâi de mama care a decis sa îl lase într-un centru de plasament din Buzău.

Tatăl sprijinit de familia lui şi de asistentul social, l-a luat înapoi acum trei ani din instituția unde a fost părăsit de mamă.

Andrei ne-a privit cu teamă la prima întâlnire, amintindu-şi de perioada anchetelor sociale şi temându-se ca nu cumva să fie luat de lângă tatăl său și să fie dus inapoi la casa de copii.

În cele din urmă ne-am împrieteni şi am stat de vorbă cu Ionut care s-a făcut băiat mare. Merge duminica cu bunicii din partea tatălui la biserică, unde a învăţat să cânte şi să spună Tatăl nostru.

Şi pentru că satul nu are şcoală, tatăl îşi pune speranţa în promisiunea făcută de noul primar de a trimite o învăţătoare care să îi înveţe pe copiii din sat sau în preotul satului care l-a îndrăgit pe Ionuţ şi se gândeşte să îl ia în gazdă de luni până vineri. În felul acesta, copilul ar putea merge la şcoală.

Întrebat dacă îşi aminteşte de perioada când a stat în asistenţă maternală, Ionuţ răspunde că îşi aminteşte de mamaia de la Buzău (aşa îi spunea asistentului maternal în grija căruia a stat).

L-am întrebat dacă îi plac dulciurile. Mi-a răspuns că nu a mâncat o acadea de doi ani şi tot el a adăugat râzând: “Bine că nu de trei ani!”.

În ciuda situaţiei materiale foarte grele, Andrei e crescut cu multă dragoste de tatăl său care lucrează cu ziua pe unde poate.

Citeşte în continuare