Multă muncă, multă joacă

Inapoi

Dacă a existat vreodată o poveste de succes despre cum poţi învinge soarta, aceasta ar fi povestea familiei Got. Când mulţi oameni aflaţi în situaţia lor dau greş, familia Got reuşeşte să se descurce şi să privească spre viitor.

Toma este în clasa a VII-a, fiind al cincilea din cei şapte copii Got. La 12 ani şi jumătate, înfăţişarea sa emană încredere în sine. Cunoscut de săteni drept “Ciobanu”, şi-a câştigat o reputaţie de tânăr capabil care nu stă degeaba şi care are fler pentru afaceri profitabile chiar şi în vremuri de restrişte economică.

În urmă cu trei ani, de Crăciun, şi-a hrănit întreaga familie când fermierul din zonă l-a recompensat pentru munca depusă la fermă cu un porc de 100 de kg. Au trecut deja câţiva ani de când Toma a început să mulgă oile la ferma mare din vale şi să aducă la Vurpăr, în căruţă, containerele cu lapte în zori de zi. Să mâni o căruţă plină cu laptele sătenilor este o mare responsabilitate pentru un tânăr. Aceasta dovedeşte câtă încredere i s-a acordat și că este capabil să facă treaba cum se cuvine.

Responsabilitatea este un lucru pe care mama sa, Maria, l-a inculcat tuturor copiilor ei de la o vârstă fragedă. Maria are un puternic simţ al muncii şi le dă celor şase fii şi fiicei sale numeroase treburi de făcut: orice, de la tăiatul lemnelor până la hrănitul puilor şi săpatul grădinii de legume. Toma este recunoscut ca fiind cel mai muncitor. Maria se uită cu mândrie spre el: “După ce mătură el în curte, poţi să mănânci de pe jos! E foarte meticulos.”

Potrivit unui studiu UNICEF, un număr mare de băieţi din zonele rurale renunţă la şcoală în clasa a VI-a sau a VII-a pentru a se ocupa de agricultură. Toma reuşeşte cumva să facă şi muncile agricole şi să meargă şi la şcoală. Acest lucru se datorează în mare parte sprijinului pe care îl primeşte de la familia sa. Părinţii săi nu au un loc de muncă stabil în România, dar merg pe rând la cules de fructe la fermele din Germania pentru două luni pe an. Banii cu care se întorc sunt folosiţi cu multă chibzuinţă tot restul anului. În gospodăria lor, au o mică grădină de legume, păsări şi iepuri care le oferă o oarecare auto-suficienţă.

Maria este un părinte care se ocupă în mod direct de copii. Îi supraveghează mereu şi stabileşte limite înainte ca aceştia să scape de sub control: “Când se ceartă, intervin. Se uită la televizor doar după ce şi-au terminat temele şi treburile prin casă. Îi ajut cu temele, dar când ajung în clasa a V-a nu prea mă mai descurc.”

Directorul şcolii din Vurpăr are numai cuvinte de laudă la adresa D-nei Got: “Este unul dintre cei mai conştiincioşi părinţi de-ai noştri. UNICEF şi-ar dori-o ca şi consultant pentru a ţine clasele de educaţie parentală familiilor mai puţin pricepute. Ştie foarte bine cum să promoveze interesul superior al copiilor ei.”

Nevoită să facă faţă aceloraşi greutăţi ca şi toate celelalte mame din Vurpăr, Maria nu s-a lăsat descurajată de costurile mari de transport ce însoţesc învăţământul liceal al copiilor de la ţară. Trei dintre fiii ei mai mari merg la liceu în oraşul Sibiu. S-au înscris la profilul de auto-mecanică şi inginerie la colegii tehnice care le sponsorizează naveta până la oraş. Maria i-a împins în această direcţie cu toate că poate copiii ar fi preferat o altă carieră. Cel puţin, le-a oferit o şansă de a scăpa de şomaj, sărăcie şi mizerie.

Unul din fraţii mai mari ai lui Toma se ocupă de şcoala de duminică pentru baptiştii din Vurpăr. Este un model excelent pentru copiii mai mici. L-a învăţat pe Toma să îşi împartă câştigurile cu prietenii şi să le facă cinste din când în când cu biscuiţi şi suc. O gazdă minunată şi un mic întreprinzător, lui Toma i-ar plăcea să aibă un lanţ de hoteluri când va fi mare. Eu aş fi primul lui oaspete. Pe lângă faptul că este muncitoare, familia Got are şi un foarte dezvoltat simţ al umorului. La o oră după terminarea interviului, suntem tot împreună, prăpădindu-ne de râs la auzul poveştii lui Toma despre cum a încercat porcul să scape de soarta lui de a ajunge pe masa de Crăciun.

Citeşte în continuare