Micuţa mamă

Inapoi

Când aveaţi nouă ani, reuşeaţi să curăţaţi cartofi, să faceţi o supă, să aşezaţi masa pentru zece persoane, să faceţi cumpărături, să aduceţi apă de la fântână, să schimbaţi scutece şi să culcaţi trei copii mici la prânz în acelaşi timp?

La acea vârstă, eu poate mă descurcam doar să fac o supă şi să curăț cartofi. Restul depăşeşte nu doar capacitatea copiilor de clasa a II-a, ci şi majoritatea adulţilor din societatea în care trăim. Pentru Sidonia aceste lucruri au devenit o obișnuință. Are nouă ani, munceşte pe brânci şi reuşeşte să facă toate acestea şi nu numai.

Cu răbdare de înger şi postura unui părinte experimentat, Sidonia are grijă de cei şapte frăţiori mai mici şi se ocupă de gospodăria lor de la marginea Zărneştiului cât timp mama ei e la spital în orașul Braşov. A plecat de două luni. Tatăl este la muncă toată ziua, aşa că Sidonia a preluat rolul de părinte care îi vine ca o mănușă. Este o slujbă cu normă întreagă. Casa cu două camere şi faţadă din cărămidă se află la marginea orașului, într-o suburbie. Când spui suburbie te gândeşti de obicei la o zonă înstărită, aflată în ascensiune. La Zărneşti, aceasta reprezintă însă zona săracă a oraşului unde mulţi copii nu merg la şcoală. Sidonia este unul dintre ei.

Provenind adesea din familii mari de romi, copiii stau acasă pentru a avea grijă de fraţii lor. Le lipseşte strictul necesar, cum ar fi încălţămintea sau un schimb de haine, ceea ce reprezintă o ruşine pentru familie. Părinţii nu ştiu cum să facă faţă situaţiei şi preferă să le dea voie copiilor să renunţe la şcoală decât să se facă de ruşine în faţa colegilor. Studiile arată că unele dintre aceste familii nu frecventează şcoala de generaţii întregi. Când părinţii nu înţeleg valoarea educaţiei şi nu şi-au format obiceiul de a se trezi dimineaţa pentru a se pregăti de şcoală, copiii plătesc un preţ scump.

O persoană capabilă de atâta devotament altruist cum este Sidonia merită o viaţă frumoasă. Din păcate, singura ambiţie a Sidoniei în ceea ce priveşte viitorul este să fie ca mama ei. Când va creşte mare, se va ocupa de gospodărie, îşi va primi ajutorul social în fiecare lună şi, poate, va avea o maşină. Echipa care i-a luat interviul nu a reuşit să o convingă că, având în vedere abilităţile sale extraordinare de a relaţiona cu oamenii, ar putea deveni un doctor minunat. Dar pentru asta ar trebui să se întoarcă la şcoală.

În actualul context economic, familiile cu venituri reduse din mediul rural sunt cel mai afectate. Chiar şi atunci când copiii lor trec de primele clase, aceştia nu au cum să meargă la liceu, situat la oraş, deoarece cheltuielile de transport sunt enorme. Prin urmare, chiar şi cei mai bine intenţionaţi părinţi nu speră la o educaţie pentru copilul lor după clasa a VIII-a. Şi atunci, de ce să se mai chinuie cu şcoala?

 

© UNICEF Romania

Din acest motiv, pentru UNICEF campania “Viitorul începe la şcoală” va fi o prioritate în următorii doi ani. Mediatorii şcolari vor face legătura între familii, comunităţi şi şcoli pentru a se asigura că Sidonia şi alţi copii ca ea vor merge la şcoală şi vor aştepta cu nerăbdare acest moment. Imaginaţi-vă cum se va dezvolta acest copil dacă va învăţa să mânuiască creionul la fel de bine ca şi cuţitul în bucătărie şi să citească cărţi la fel de bine precum citeşte nevoile membrilor familiei ei care depind de ea.

Un copil precoce într-ale gospodăriei şi creşterii fraţilor, Sidonia nu este prea vorbăreaţă. Nu ştie să citească şi adesea abia reuşeşte să exprime în cuvinte ceea ce gândeşte. Faţa sa extrem de expresivă compensează însă acest lucru. Îşi încreţeşte năsucul şi zâmbeşte mult, exprimând pe rând curiozitate, teamă, surpriză şi amuzament. Ziua ei plină este întreruptă de echipa RTV care a venit să o filmeze pe micuţa mamă. Acceptă rolul de vedetă cu o nonşalanţă neobişnuită pentru cei nouă ani ai ei. Supa pe care o pregăteşte, cu camera de filmat urmărindu-i fiecare pas, are un succes nebun la fraţii şi surorile ei înfometate. O consumă cu felii groase de pâine pe care ea le-a uns înainte cu unt cu mare grijă.

În mod surprinzător, Sidonia găseşte timp pentru a se juca ca şi orice alt copil cu toate că în jocurile ei, ca şi în viaţa reală, ea este personajul responsabil: cea care se ocupă de gospodărie, care primeşte oaspeţii şi le serveşte cafea. Campania derulată de UNICEF trebuie să aibă succes în Zărneşti și astfel Sidonia se va întoarce la şcoală după sărbători. Ştie că va merge la şcoală atâta timp cât va avea o pereche decentă de pantofi.

Citeşte în continuare