În tabăra de barăci: familia Buruiană

Inapoi

Inundaţiile din nord estul României din această vară au răpit douăzeci şi trei de vieţi omeneşti. Doar în Dorohoi, unul dintre oraşele cele mai defavorizate din punct de vedere economic din regiune, 305 case au fost complet distruse de apele furioase, iar 349 au fost grav avariate.

Familia Buruiană se află printre cei care-au rămas fără casă. Administraţia locală i-a evacuat pe membrii familiei într-o tabără temporară de barăci la sfârşitul lunii iunie. Există o sută de astfel de barăci care-ar putea fi considerate drept containere de transport. Două sute şi douăzeci de suflete de strămutaţi locuiesc în aceste barăci. Dintre acestea, şaptezeci şi patru sunt copii. Autorităţile au promis că vor muta familiile în nişte case noi în condiţii decente, dar progresul se lasă aşteptat. Prin tabără răsună plângeri pline de amărăciune.

Cei şase copii ai familiei Buruiană au considerat că era extrem de cald în baracă, aproape insuportabil în August. Barăcile erau ca nişte cuptoare. Acum vremea rece se apropie cu paşi repezi, dar familiile tot acolo stau. Catastrofa naturală, pierderea casei şi a tuturor lucrurilor pe care le aveau, căldura extremă din vară, condiţiile precare din tabăra de barăci: toate acestea sunt greutăţi pe care foarte puţini copii din Europa trebuie să le îndure, însă pentru Elizabeta, 2ani, Costel, 5ani, Florentina, 8ani, Ana Maria 10ani, Alberto 14ani şi Mihaela de 16 ani, aceasta a fost realitatea de zi cu zi de când ploile puternice au devastat regiunea în iunie. Cu toate acestea, toţi copiii Buruiană zâmbesc în faţa aparatului de fotografiat, vorbesc cu cei care-i intervievează şi-şi fac planuri ambiţioase pentru viitor.

La opt ani, Florentina este cea mai dezgheţată. Povesteşte cât de mult îi place la şcoală şi că ar vrea să se facă profesoară când se va face mare. Viaţa e departe de a fi confortabilă în tabăra de barăci, însă Florentina îşi face temele sârguincioasă şi-i place să discute despre ce-a învăţat la şcoală în ziua respectivă. Îşi aduce aminte cu tristeţe de cum i-a distrus apa toate cărţile de şcoală. S-au îmbibat cu apă, a început să curgă cerneala, unele pagini s-au transformat în pastă, altele au fost luate de apă. Când s-a mai îmbunat vremea, Florentina a încercat să usuce la soare ce mai rămăsese din caietele ei de exerciţii şi din manuale, însă paginile s-au umflat la căldură şi de-abia mai poate să-şi dea seama ce text fusese tipărit. E foarte recunoscătoare faţă de echipa UNICEF pentru că i-au dat şi ei şi fraţilor ei câte un set nou de rechizite pentru şcoală. Parcă doar de atâta avea nevoie ca să fie fericită.

© UNICEF România/ Raluca Manţa
Încă există speranţă pentru familia Buruiană, se poate vedea asta pe faţa celui mai tânăr membru al familiei.

 

Fratele ei de paisprezece ani, Alberto, are un set diferit de nevoi. A scăpat ca prin urechile acului de la moarte atunci când a încercat să-şi salveze verişorul din ape, deoarece şi casele şi copacii se prăbuşeau în jurul lor. Vărul lui a murit, Alberto a supravieţuit, însă tot acest chin şi-a pus amprenta asupra lui şi a lăsat în urmă cicatrice psihologice adânci. UNICEF România a trimis douăsprezece echipe de profesionişti pe teren în zonele afectate, inclusiv psihologi şi asistenţi sociali, pentru a ajuta familiile şi copiii să treacă peste traumele cauzate de inundaţii. Ofertele altor donatori pentru ca să-şi petreacă vacanţa în tabere de vară la Marea Neagră au fost refuzate de părinţii “care nu vor nici să vadă şi nici să mai audă de apă.”

După inundaţii, Alberto a făcut varicelă atunci când a izbucnit o epidemie în tabăra de barăci. Ministerul Sănătăţii din România a administrat rapid vaccinuri anti-tetanos şi anti-hepatită A şi a distribuit medicamente anti-diareice şi anti-gripale în comunităţile afectate. În ciuda eforturilor guvernamentale, au lipsit unele medicamente din spitalele locale. UNICEF a donat medicamentele pentru copii Spitalului Municipal din Dorohoi, pentru a se asigura că Alberto şi ceilalţi copii ca el din oraş se vor însănătoşi repede. Banii au fost disponibili prin intermediul campaniei Digul Speranţei, o iniţiativă comună de strângere de fonduri a UNICEF şi a postului Realitatea TV.

Chiar dacă sunt cazaţi temporar în locuinţe puţin confortabile şi adecvate, membrii familiei Buruiană abia aşteaptă să-şi ia viaţa de la capăt într-o casă nouă şi sigură. Alberto este din nou sănătos, iar cei patru copii care merg la şcoală au tot ceea ce le trebuie pentru a învăţa bine şi pot să înceapă să-şi reconstruiască universul.

Citeşte în continuare