Copilăria lui Ionuț

Inapoi

În fața școlii e forfotă mare. Prichindei cu ghiozdane intră și ies pe poartă și nu stau locului. Mulți dintre ei sunt în costum național, ca și doamnele profesoare. Au pregătit și pâine și sare și cocarde în forma României.

 

De ce e bine să crească un copil în familia lui? Pentru ca acolo este iubit și îngrijit de oamenii care, din toată lumea, ar trebui să îl ocrotească cel mai mult. Iubire înseamnă să primești ce îți trebuie ca să crești mare. Iubire înseamnă hrană, hăinuțe și jucării. Iubire înseamnă atenție, o mână sigură pe care te sprijini când înveți să mergi. Și multe alte lucruri care, de multe ori, trec neobservate.

Când ele lipsesc, însă, le vedem absența/conștientizăm importanta. Și efortul imens pentru a le înlocui. La Atelierul de Formare „Învăț, știu, pot!” din Bacău, 22 de tineri cu 22 de povești de curaj discret și cotidian se străduiesc să își croiască un drum în viață. Sunt copii crescuți în sistemul de protecție sau din familii cu multe vulnerabilități. Sunt copii ai căror părinți nu au mai putut avea grijă de ei din cauza veniturilor foarte reduse, a bolilor. În unele cazuri, pentru că părinții au plecat din țară sau au un singur părinte care se descurcă cu greusau au devenit ei înșiși părinți, copii fiind. Oricare ar fi povestea lor, ea este despre o altfel de copilărie. Sau despre lipsa ei.

Citiți mai multe aici.

Citeşte în continuare