Cine-o să fie acum bărbatul familiei? Povestea Frăguţei Dohotaru

Inapoi

Înainte de inundaţii, Frăguţa Dohotaru avea patru copii, acum nu mai are decât trei. Marian, cel mai mare, era "bărbatul familiei". Sufletul său mare şi simţul adult al răspunderii l-au făcut să aibă grijă cum se cuvine de sora şi de fratele său mai mic.

Îşi proteja incredibil de mult familia. Şi nu numai. Orice lucru viu era în siguranţă şi protejat în jurul lui. Avea pasiunea cailor şi-şi petrecea mult din timpul lui liber hrănindu-i şi ţesălându-i. După care îi călărea pe pajiştile de-a lungul râului Jijia, la marginea oraşului Dorohoi. Părul îi flutura în vânt şi un zâmbet larg îi ilumina faţa. Într-o regiune săracă, din nord-estul României, acesta era un adolescent plin de bucurie şi de încredere.

În iunie, râul unde-şi adăpa frecvent Marian caii a ieşit din albie. Apele şi noroiul s-au revărsat repede prin zonele locuite. Căsuţele mici cu cerdac au fost cele mai afectate. După aproape două săptămâni de ploaie torenţială la sfârşitul lui iunie, la inundaţie apele măsurau mai mult de un metru şi se deplasau extrem de rapid. Căbănuţa Frăguţei arăta ca o bărcuţă de jucărie în bătaia vântului. Mama şi cu cei patru copii au trebuit să se evacueze în grabă. Serviciile de urgenţă din judeţul Botoşani plasau oamenii în şcoli, clădiri ale autorităţilor locale şi cu rudele lor. Marian şi-a ajutat mama şi fraţii mai mici să se pună la adăpost. După care s-a întors. Frăguţa l-a implorat să rămână, însă devotatul ei fiu a insistat că trebuia să se reîntoarcă acasă, să-şi salveze câinii. A plecat şi nu l-a mai văzut nimeni de-atunci. De luni, 28 iunie. A doua zi s-a găsit cadavrul lui Marian, el fiind unul dintre cei şase oameni care-au murit la inundaţiile din Dorohoi.

© UNICEF România/ Raluca Manţa
Visând la zile mai bune

La două luni după dezastru, familia încă îl mai jelea. Frăguţa poartă doliu. Fiii ei mai mici şi cu fiica nu zâmbesc mai deloc. Le este extrem de dor de fratele lor mai mare. Dar nu s-au lăsat pe tânjală. Nici Marian nu s-a lăsat deloc pe tânjală. Chiar înainte să ajungă UNICEF şi Habitat for Humanity să evalueze familia pentru proiectul de reabilitare, ei curăţaseră noroiul din curte şi făcuseră curat în toată casa. Copiii şi-au ajutat mama să spele rogojinile de pe jos şi saltelele de pe pat. Casa lor se vede de departe din stradă, deoarece e foarte curăţată şi pusă la punct. Pe celelalte case încă se mai pot vedea urmele de apă, în timp ce familia Dohotaru a depus nişte eforturi susţinute astfel încât să meargă mai departe şi să-şi poată relua viaţa normală.

Cu sprijinul UNICEF, casa lor a fost acum reparată. Principala activitate a constat din a pune noi podele şi a reface interiorul. Copiilor li s-au dat rechizite pentru şcoală. Frăguţa doreşte ca ei să aibă carte şi să-şi facă un viitor, dar mai are o preocupare urgentă. Şi-a terminat proviziile de mâncare. Mâine le va da copiilor nişte porţii mici din ultima conservă de carne din cămară şi după aia?

Şi nu e singura într-o asemenea situaţie. Multe familii din Dorohoi au un venit minim sau niciun venit. Se bazează foarte mult pe ajutorul umanitar oferit de UNICEF şi de alte organizaţii caritabile din oraş, răvăşite de criza economică şi de catastrofa naturală.

Frăguţa Dohotaru, o mamă singură cu o familie mare, se numără printre locuitorii cei mai afectaţi. Marian, fiul ei adolescent, era “bărbatul casei”. I l-au luat inundaţiile. Se uită acum la Ricardo, fiul ei mai mic. Va fi el capabil să-i ia locul fratelui decedat? Şi lui îi plac caii, aşa cum îi plăceau şi lui Marian.

Este la fel de plin de viaţă, însă povara de a fi “bărbatul casei” n-ar trebui să cadă pe umerii unei persoane atât de fragede. Nici măcar adolescent încă, Ricardo are dreptul la o copilărie lipsită de griji.

Citeşte în continuare