Căutându-l pe Micul Prinţ

Inapoi

Este interesant că toată lumea conştientizează importanţa educaţiei, şi în special a celei timpurii, în formarea şi viitorul copilului. Prea puţini însă doresc sau au timp să se implice. Nu trebuie decât să-ţi aminteşti de momentele când...

Alexandra, o tânara mama care îsi creste singura copilul, este o femeie fragila, a carei frumusete se ascunde în spatele ochilor usor obositi. Am întâlnit-o în timp ce vizitam una din cresele cu program

“Step by Step” – program educational alternativ adaptat si pentru copiii cu varste între 0 si 3 ani. Era în pauza de masa si venise sa-si mai petreaca putin timp cu fetita ei. Micuta Maria nu mai putea de bucurie. Îi arata ce desenase si o invita sa stea pe unul din cuburile în forma de zar, umplut cu burete si sa construiasca împreuna o casuta din Lego.

Copiii mâncasera si acum se pregateau de culcare. În cateva minute, cele ce pareau a fi doar niste simple dulapioare, s-au tras în jos si s-au transformat în paturi pentru cei mici; asternuturile frumos colorate, erau în acelasi ton cu draperiile, mocheta si chiar cu scenele din desenele animate pictate pe pereti. Ne-am retras tiptil, ca sa nu îi trezim pe prichindei si ne-am dus sa stam de vorba în cabinetul pentru parinti. Astfel, am aflat ca, în urma cu un an si jumatate Alexandra era tare disperata, nestiind ce sa faca si încotro s-o apuce. Sotul, cu care de altfel nu apucase sa faca acte de casatorie o parasise pentru o femeie care i-a promis ca-i face rost de slujba. O lasase cu datorii la întretinere si fara pensie alimentara, iar banii nu-i mai ajungeau nici macar sa-si hraneasca bine copilul. A alaptat fetita cam sapte luni, dupa care a întarcat-o pentru ca nu mai avea lapte. Trebuia neaparat sa înceapa serviciul, pentru a se redresa financiar, dar nu avea cu cine sa o lase pe Maria; sa plateasca o femeie, era un lux pe care nu si l-ar fi putut permite. Si uite asa a început sa se intereseze de o cresa care sa aiba un personal mai bun, mai grijuliu cu copiii. Nici nu visa la mai mult… Stia ca multe crese se desfintasera din cauza lipsei de fonduri, iar gradinitele nu se complicau cu copii asa mici, care nu au nici un an. Totusi a continuat sa întrebe în dreapta si-n stânga, pâna când a aflat ca, de fapt, gradinita din cartier – o cladire mare, ca o scoala, si-a extins activitatea si primeste si copii pâna în trei ani. A luat-o pe Maria si s-au dus într-o scurta vizita sa vada ce sanse au.

“Îmi aduc aminte ca imediat cum am intrat în cresa, Maria a zâmbit si a facut ochii mari vazând pictati pe pereti iepurasi, flori, tot felul de peisaje si personaje frumos colorate.”, îmi spune Alexandra. “Directoarea – o femeie energica si tare sufletista ne-a primit ca si când ne-ar fi asteptat sa venim. Ne-a aratat cresa, conditiile pe care le au si mi-a explicat ca toti copiii sunt foarte bine îngrijiti, supravegheati si cu activitati care le dezvolta imaginatia si personalitatea. Am avut impresia ca ma confunda cu vreo inspectoare sau altcineva, dupa care mi-a trecut prin cap ca poate am nimerit într-o cresa particulara. Totul mi se parea prea frumos ca sa fie pentru o persoana …, asa ca mine, fara cine stie ce posibilitati materiale.”

Între timp copiii se trezisera si îsi alegea fiecare zona preferata de joaca, în asteptarea gustarii de dupa amiaza.

Maria era deja veterana în cresa, crescuse practic acolo, stia toate treburile si locurile ca la ea acasa. Cunostea când si cum se schimba meniul, stia ca poate sa ceara de pe o zi pe alta mancarea preferata; avea voie sa se duca si la grupa de bebelusi, unde fusese si ea la început, când venise în cresa si, mai stia ca la anul va fi la gradinita, în grupa mica, în cealalta aripa a cladirii unde fusese de mai multe ori cu educatoarele.

În timp ce vorbeam cu Alexandra, s-a apropiat de noi “doamna Directoare”, care ne-a explicat bucuroasa ca a rezolvat cu centrala termica; urma sa fie instalata si… “la iarna cheltuielile vor fi mai mici”, ne-a spus ea.

Eram impresionata de tot ce vedeam: mobilierul special proiectat, finisat si aranjat, materialele de joaca, dar si de dezvoltare a imaginatiei si creativitatii, rabdarea cu care erau înconjurati copiii. Unii se dadeau pe un tobogan mic, din plastic, cu marginile protejate, instalat chiar în mijlocul încaperii, altii intrau în casuta unde puteau sa primeasca oaspeti de vârsta lor si doar doi sau trei, ca mai multi sau mai înalti nu încapeau; o parte din ei colorau sau pictau, mânjiti pe mâini, pe fata sau poate doar pe nas, iar altii se trânteau pur si simplu pe jos, rostogolindu-se pe niste cilindri mari, umpluti tot cu burete si colorati frumos în galben si rosu. Nimic în jur nu avea colturi sau margini ascutite în care copiii s-ar fi putut lovi sau rani.

Educatoarele mi-au explicat ca acest program le-a facut sa se simta mai motivate, mai dornice sa dezvolte noi proiecte împreuna cu copiii si parintii. “Step by Step, mi-a spus una dintre ele, este o alternativa, care în educatia timpurie asigura un mediu armonios de crestere al copilului si ajuta la dezvoltarea frumoasa a personalitatii acestuia. Copilul începe, cât este de mic, sa socializeze, sa-si manifeste preferintele, sa-si cunoasca drepturile; iar parintii constientizeaza ca primii trei ani sunt definitorii pentru dezvoltarea ulterioara a fiecarui individ.”

“Ne dam seama ca parintii au la fel de multa nevoie de noi ca si copiii”, îmi spune una din formatoare. “În cadrul centrului de consiliere pentru parinti acordam ajutor direct pentru orice problema psihologica în relatia parinti – copii.”

Nu exagerez cu nimic spunând ca, daca ar trebui sa dau un calificativ pentru alternativa educationala “Step by Step”, acesta ar fi fost la superlativ. Grija pentru copil, metodele pedagogice folosite, implicarea parintilor si a comunitatii, atragerea partenerilor de finantare, a sponsorilor…toate mi se pareau exemplare. Bineînteles ca am cerut detalii despre acest program de care ar trebui sa beneficieze toti copiii si implicit parintii. Astfel am aflat ca el este implementat de Centrul de Educatie si Dezvoltare Profesionala (CEDP) Step by Step – o organizatie neguvernamentala si unul dintre sustinatorii de baza ai programului este UNICEF. Nici nu se putea ca cea mai cunoscuta emblema internationala de promovare si sustinere a drepturilor copilului sa lipseasca.

Metodologia aprobata de Ministerul Educatiei si Cercetarii este extrem de bine apreciata de cadrele didactice, multe dintre ele venind în întâmpinarea acestui program care s-a extins în multe judete.

CEDP Step by Step si UNICEF sunt parteneri în acest amplu proiect de educatie timpurie, oferind formare initiala si continua, sprijin logistic si financiar, dar si schimb de experienta între formatori.

Este interesant ca toata lumea constientizeaza importanta educatiei, si în special a celei timpurii, în formarea si viitorul copilului; prea putini însa doresc, sau au timp, sa se implice. Nu trebuie decât sa-ti amintesti de momentele când, copil fiind, ai fi avut nevoie de mai multa atentie din partea celor mari… Nu trebuie decât sa te gândesti la finalul cartii lui Antoine de Saint-Exupéry, cu un desen si cateva rânduri care ne-ar putea da de gândit…:

“Aceasta este pentru mine cea mai frumoasa si mai trista priveliste din lume. (…) În locul acesta micul print s-a ivit pe Pamânt, apoi a disparut. (…)

Asa ca fiti buni! Nu ma lasati sa fiu atât de trist: scrieti-mi de îndata ca s-a-ntors…”

Citeşte în continuare