Andrei, absolvent al cursurilor de formare Wella-UNICEF: „Vreau să învăț, vreau să am un viitor frumos”

Inapoi

Mai sunt opt ani până când Andrei[1], un băiat cu ochi mari și curioși din Focșani[2], aflat în grija statului, mai poate primi sprijin din partea autorităților. Și asta doar în condițiile în care va tânărul va urma cursurile unei forme de învățământ de stat la zi. Pentru tânărul elev în clasa a XI-a la un liceu din oraș, timpul nu este cel mai bun prieten. Trebuie să ia o decizie legată de viitorul său. O oportunitate a bătut deja la ușă, iar Andrei vrea să profite din plin de șansa oferită. A primit propunerea de a pleca timp de un an în Australia pentru a se perfecționa ca hairstylist, alături de cei mai buni profesioniști din domeniu. Vestea bună a venit pentru că tânărul a absolvit cu succes cursurile de formare în meseria de coafez-frizer organizate în cadrul proiectului Wella-UNICEF din România.

O viață pe drumuri

La doar cinci ani, Andrei a fost preluat de statul român și plasat în grija unui asistent maternal deoarece părinții naturali ai acestuia, aflați într-o situație materială și socială precară, nu au putut să-i ofere un trai decent, acces la educație sau afecțiunea de care are nevoie fiecare copil. „Maică-mea face curat în blocuri la București, iar taică-miu nu muncește, nu prea aveau cum să mă susțină”, povestește Andrei.

Următorii opt ani i-a petrecut alături de familia asistentului maternal, într-un sat din jud. Vrancea, însă nici acest mediu nu a reușit să-i ofere lui Andrei sprijinul de care avea nevoie. În ciuda faptului că se bucura de un cămin și-o masă caldă alături de-o familie obișnuită, aspirațiie băiatului legate de urmarea unui liceu de artă n-au fost susținute de oamenii care aveau grijă de el. Familia asistentului maternal punea foarte mult accent pe materiile de bază, precum matematica sau limba română, și pe obținerea unor note mari, în loc să-l ajute să-și găsească vocația. „Când am ajuns la prima familie eram foarte bucuros, aveam senzația că mă duc la părinții mei adevărați, însă imediat mi-am dat seama că nu e chiar așa și am început să plâng. „Noii” mei părinți au avut răbdare cu mine, mi-au explicat cum stau lucrurile și până la urmă am înțeles. Totuși, mi-a lipsit foarte mult sprijinul pentru a urma liceul de artă. Îmi place foarte mult să desenez și cred că am talent, însă nimeni nu m-a încurajat”, a mărturisit tânărul.

După opt ani, Andrei s-a mutat la o altă familie unde a stat doar un an, pentru că asistentul maternal a trebuit să se pensioneze. Acum, băiatul este unul dintre cei aproape 70.000 de copii și tineri din România aflați într-o formă sau alta de protecție socială și unul dintre adolescenții din serviciul de tip rezidențial din cadrul Direcției pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea. Pentru fetele și băieții din centru, aici este acasă. Aici mânâncă, dorm, se spală și își fac temele. Aici își trăiesc o bună parte din adolescență, sub supravegherea angajaților centrului care încearcă să le ofere o viață cât mai aproape de normalitate, în condițiile în care acești adolescenți și tineri au fost și sunt lipsiți de cel mai important lucru pentru un copil, dragostea părintească.

Trecerea din sistemul maternal, în care a trăit nouă ani, în sistemul rezidențial poate fi un proces dureros și greu pentru un tânăr care nu mai beneficiază de sprijinul familiei asistentului maternal. „Când am plecat de la asistentul maternal și am venit la oraș la liceu, totul mi se părea străin, totul era foarte mare, mă gândeam cum o să mă descurc la școală. Au fost zile când mă simțeam foarte singur și aveam nevoie de sprijin, însă nu prea vorbeam cu nimeni, stăteam și mă gândeam și încercam să-mi revin eu singur”, spune Andrei.

Educația – un drept și un mijloc de integrare a copiilor și tinerilor din centrele de plasament

De multe ori școala nu reușește să ofere un mediu propice acestor adolescenți și tineri, mulți dintre ei fiind ținta ridiculizării și marginalizării, astfel că ajung să-și ascundă trecutul. „Când am ajuns în Focșani, colegii mei nu știau prea multe lucruri despre mine și nici acum nu știu pentru că nu le-am zis eu prea multe. Doar doi colegi știu că provin dintr-un centru de plasament”, își amintește Andrei.

„Mulți profesori vorbesc în continuare despre casa de copii. Nu mai există așa ceva, este o etichetă. Vorbim aici despre adolescenți și tineri care beneficiază de măsuri de protecție socială, în primul rând pentru că familia naturală nu a avut posibilitatea să-i crească. Mulți dintre copii aleg ca doar dirigintele să știe de situația lor socială, iar noi le respectăm decizia. Școala ar trebui să joace un rol mai activ în reducerea discriminării și marginalizării acestor copii, pentru că oricum copilul se simte exclus prin prisma istoriei personale și a interacțiunilor de zi cu zi. În momentul când ajunge în colectivitate, unde au loc zilnic discuții despre familie și părinți, acești copii trebuie înțeleși și acceptați, nu puși la colț”, este de părere psihologul Luminița Agache din cadrul DGASPC Vrancea.

Andrei și prietenii săi în timpul unui curs, la centrul de formare.

De ce este importantă incluziunea socială a adolescenților vulnerabili

Adolescența este deseori descrisă ca o etapă de tranziție, însoțită de riscuri, dar și de oportunități. Adolescenții vulnerabili, cei din familiile sărace de la sate, cei din comunitățile rome și cei cu dizabilități prezintă riscuri mai ridicate și oportunități mai reduse. Adolescenții, având vârste cuprinse între 10 și 18 ani, sunt copii ce au dreptul la educație, servicii medicale, protecție socială și participare. Totuși, de cele mai multe ori, aceste sisteme nu reușesc să identifice și să răspundă nevoilor specifice ale adolescenților, care ajung să renunțe la școală și să adopte un stil de viață nesănătos sau plin de riscuri.

Aceasta atrage costuri nu numai pentru adolescenți, care riscă să fie marginalizați, ci și pentru societate. Potrivit unui studiu realizat în 2011 de Eurofound[3], costul neparticipării la piața muncii a persoanelor fără loc de muncă ce nu urmează nici o formă de educație sau de instruire este estimat la aproximativ 153 de miliarde de euro.

Și opusul este valabil: accesul adolescenților la sănătate, educație și protecție aduce beneficii nu doar acestora, ci și întregii societății contemporane și viitoare.

În cadrul parteneriatului încheiat între România și UNICEF, se pun bazele unui nou program ce vizează adolescenții vulnerabili, în colaborare cu autoritățile centrale, județene și locale, dar și cu societatea civilă. Programul este fondat pe o strategie bidirecțională: asigurarea unor sisteme de sănătate, educație și protecție socială la nivelul comunității care să se adapteze nevoilor adolescenților și asigurarea accesului acestora la servicii pentru a preveni riscurile majore, pe de-o parte, și dezvoltarea unor noi servicii de asistență, mai specializate, în mediul urban pentru adolescenții care se află deja într-o situație vulnerabilă, pe de altă parte.

Chemarea în Australia

Proiectul Wella-UNICEF face parte din aceste demersuri. Acesta cuprinde și o componentă de mentorat, prin care profesionişti în coafură din întreaga lume vin la atelierele de formare din România pentru a împărtăşi tinerilor din cunoştinţele şi competenţele lor profesionale cu scopul de a-i ajuta să îşi construiască o carieră în acest domeniu.

„În total, cursul a durat cinci luni, din care mentorii au stat la Focșani două săptămâni. A fost fantastic! Am învățat foarte multe de la ei, au avut multă răbdare. Marea surpriză a venit atunci când unul dintre mentori mi-a propus să plec în Australia timp de un an unde să mă perfecționez alături de profesioniști din domeniu. Am fost foarte surprins și extrem de încântat. Eu îmi văd viitorul în această plecare în Australia, am foarte mari speranțe, vreau să dau tot ce am mai bun, să le arăt oamenilor de acolo că nu au greșit făcându-mi această propunere. În fiecare seară, ma uit pe internet la videoclipuri despre hairstyling, ce mai e la modă, cum se mai tunde lumea. Vreau să învăț, vreau să am un viitor frumos”, mărturisește plin de entuziasm Andrei.

„Cursul de formare Wella-UNICEF a întărit încrederea și stima de sine adolescenților și tinerilor ca Andrei, ceea îi va ajuta într-un final să-și găsească un loc de muncă și un loc în societate. Faptul că au cunoscut acești mentori în cadrul proiectului, cu alte viziuni despre viață, toate acestea i-au influențat în bine”, a încheiat psihologul Luminița Agache.

Adolescenții și tinerii reprezintă o resursă, nu o povară pentru societate! Dezvoltarea de servicii pentru adolescenți și tineri, prevenirea situațiilor în care aceștia ajung în afara sistemului educațional, fără pregătire profesională și loc de muncă, oferirea unor oportunități de dezvoltare și participare, asigurarea accesului la educație, protecție și servicii de sănătate de calitate în comunitățile în care trăiesc, toate acestea reprezintă o investiție, nu un cost. UNICEF și partenerii săi vor continua să se implice permanent în promovarea și protejarea drepturilor adolescenților și tinerilor.

de Dorian Ilie, martie 2014


[1] Andrei este un pseudonim menit să protejeze identitatea tânărului.

[2] Focșani este reședința județului Vrancea, din sud-estul României, care se numără printre cele mai sărace județe ale țării.

Citeşte în continuare