Vârsta primară

Inapoi

Copilul de vârstă școlară are nevoie de susținere pentru a se adapta mediului școlar și schimbărilor prin care trece. Este importantă susținerea familiei, școlii și comunității din care face parte pentru a se dezvolta. Indiferent de gen, etnie, religie sau mediu în care crește, accesul la o educație de calitate și îndeplinirea tuturor drepturilor sale sunt esențiale.

Începând cu anul școlar 2013-2014 s-a introdus obligativitatea anului pregătitor, clasa 0. Cercetările arată că introducerea clasei pregătitoare facilitează integrarea școlară a copiilor, este un an în care copilul se adaptează la mediul școlar.

Îmbunătăţirea performanţei sistemului de educaţie în ceea ce priveşte accesul universal şi calitatea învăţării reprezintă încă un aspect problematic. Legea educaţiei a stabilit un cadru pentru reforme, însă operaţionalizarea acestuia ridică o serie de probleme. Rata participării la educaţia preşcolară este în medie de 78%, mult mai scăzută însă pentru copiii vulnerabili pentru care neparticiparea la educaţia pre-şcolară le creşte şansele să nu se adapteze la cerinţele şcolare şi să abandoneze timpuriu educaţia.

Rata părăsirii timpurii a şcolii era de 17,4% în 2012, peste media UE de 12,8% şi departe de ţinta de 11% stabilită pentru 2020. Proporţia elevilor din mediul rural, dezavantajaţi din punct de vedere socio-economic (cu o suprareprezentare a romilor), ce abandonează şcoala timpuriu este semnificativă. Cu toate că, potrivit rezultatelor PISA 2013, elevii români au făcut progrese la matematică şi ştiinţe, 40% dintre ei sunt capabili să ducă la bun sfârşit doar sarcini foarte simple de matematică, ştiinţe sau citire (sursa: OCDE, 2013). Printre obstacole se numără determinanţii sociali, cum ar fi sărăcia, normele sociale (în special în cazul copiilor romi şi al celor cu dizabilităţi) şi competenţele parentale, pe lângă cauzele de ordin educaţional, cum ar fi slaba calificare a personalului şcolar, programa supraîncărcată, insuficienta colaborare între părinţi şi şcoli şi lipsa cooperării intersectoriale.

Numărul copiilor instituţionalizaţi a scăzut la 22.124 în 2013. De cele mai multe ori, serviciile sociale nu reuşesc să identifice şi să evalueze familiile şi copiii vulnerabili, nici să propună soluţii integrate împreună cu alţi actori locali. Violenţa rămâne o problemă majoră, 30% dintre copiii ce trăiesc în familii sărace fiind supuşi metodelor violente de disciplinare (sursă: Raport evaluare Sprijinirea copiilor invizibili, 2013, UNICEF). Atitudinea mult prea tolerantă faţă de violenţa asupra copilului influenţează chiar şi evaluările realizate de asistenţii sociali (sursă: Raport evaluare Sprijinirea copiilor invizibili, 2011 si 2013, UNICEF).

Sistemul de protecţie socială pune accent pe prestaţiile sociale băneşti, în timp ce serviciile sociale de prevenire şi consiliere sunt slab dezvoltate. Totuşi, unele analize arată că prestaţiile băneşti bazate pe testarea mijloacelor de trai nu ajung întotdeauna la familiile cele mai sărace, lucru determinat și de lipsade asistenţi sociali în teren, mai ales în mediul rural.

În ceea ce priveşte sănătatea, există un consens general potrivit căruia trebuie să se pună accent pe serviciile primare şi pe cele de prevenire. Serviciile de identificare şi intervenţie timpurie şi sistemele de referire adresate categoriilor vulnerabile sunt slab dezvoltate, ceea ce atrage suprasolicitarea spitalelor.

Drepturile copiilor pe înţelesul lor

Să punem capăt violenței 

Copiii cu dizabilităţi

Media şi drepturile copiilor

Toți copiii la școală 

Citeşte în continuare